O comunitate izolată din Anzi a dezvoltat o neașteptată toleranță față de arsenicul prezent în rezervele de apă potabilă, se anunță în revista de specialitate Molecular Biology and Evolution. Este nu numai primul caz cunoscut de acest gen, dar este pentru prima dată când o populație umană dezvoltă toleranță la o substanță chimică toxică.
Zona este una aridă, iar activitatea vulcanică a lăsat reziduuri de arsenic ce au pătruns în pânza freatică. Localnicii au dezvoltat, în mod neașteptat, o puternică rezistență la arsenic, reducând efectele acestei substanțe chimice și putând să o elimine mai ușor. Karin Broberg, cercetător în cadrul Universității Karolinska din Suedia și autoare a studiului, susține că această rezistență este asociată cu o genă botezată AS3MT.
Rolul acestei gene în producerea unei enzime ce face un metabolism mai rezistent în fața arsenicului era cunoscut de peste zece ani, însă niciodată nu fusese descoperită o populație umană cu o mutație atât de pronunțată a acesteia. Este cu atât mai bizar cu cât în Bangladesh sau India, zeci de milioane de oameni sunt otrăviți lent cu arsenicul din pânza freatică, fără a se fi observat un caz de toleranță.
Conform Karinei Broberg, populația din Anzi este urmașa directă a amerindienilor care au colonizat această zonă acum circa 11.000 de ani. O mumie de 7.000 de ani descoperită apropiere de orașul San Antonia de los Cobres, oraș în care a fost identificată populația cu pricina, a prezentat o concentrație mare de arsenic în păr, suficient cât să demonstreze o toleranță crescută la metale grele. Broberg este de părere că strămoșii acestor oameni, dezvoltând toleranță la arsenic, au putut da naștere unor urmași cu șanse mai mari de supraviețuire. Este posibil, susține Broberg, ca peste alte câteva mii de ani, urmașii acestor oameni să devină imuni la condițiile de mediu locale, însă chiar și așa, îndepărtarea arsenicului din apa potabilă rămâne o problemă stringentă în multe zone sărace ale globului.
