Giulgiul din Torino sau Sfântul Giulgiu reprezintă o bucată de pânză de in de circa 4×1 metri, pe care se află imprimată imaginea unui bărbat care prezintă semne de crucificare şi despre care lumea creştină susţine că ar fi pânza cu care a fost acoperit trupul lui Iisus după crucificare. Autenticitatea Giulgiului face de ceva timp obiectul controverselor ştiinţifice.
Cercetătorii italieni de la Agenţia Naţională pentru Tehnologii Noi, Energie şi Dezvoltare Economică Sustenabilă (ENEA) analizează de câţiva ani Giulgiul şi susţin că acesta nu ar fi putut fi creat artificial cu mijloacele disponibile în Evul Mediu.
Potrivit italienilor, imaginea imprimată pe Giulgiu ar fi putut fi realizată doar cu ajutorul unei tehnologii echivalente cu laserele ultraviolete, care evident nu ar fi putut fi disponibilă în perioada medievală. Astfel, ei au concluzionat că numai o forţă supranaturală, precum o explozie de energie survenită la momentul Învierii, ar fi putut imprima imaginea corpului uman pe pânză.
Totuşi, testele cu carbon radioactiv efectuate în 1988 în Anglia, SUA şi Elveţia contrazic concluziile cercetătorilor italieni, datând Giulgiul ca aparţinând perioadei 1260-1390, dar nu oferă explicații cu privire la modul în care acesta ar fi putut fi realizat cu tehnologia secolelor 13-14.
În prezent, Giulgiul se află în proprietatea Vaticanului care îl păstrează în Capela Regală a Catedralei Sfântul Ioan Botezătorul din Torino, încă din 1578 de când a fost donat de către Ducele de Savoia Arhiepiscopiei Torino. Legenda spune că a fost adus de un cruciat francez în secolul 14.
