Mi-am ales persoana care mă va reprezenta în civilizaţia marţiană. Se numește Alec și a fost contactat de către spionul meu personal la Cluj-Napoca pentru că, în vârstă de un an și cincisprezece zile în momentul demascării, a pronunţat distinct: „Dă ca’tea!”

Se adresa bunicii, cartea cu pricina se afla la oarece distanţă – câţiva metri – de persoana sa, bătălia cu gravitaţia încă nu o câștigase, dar, când ai la dispoziţie o bunică, o folosești. Aceeași bunică, după ce se lăudase spionului meu cu înaltele calitaţi matematice ale clujeanului Alec, dezvoltă următorul dialog:

  • Bunica: Unu;
  • Alec: Doi;
  • Bunica: Trei;
  • Alec: Patu;
  • Bunica: Cinci;
  • Alec: Gata! (în subînţeles: „Nu vezi că n-am decât un an?!”)…

Vi-l demasc pe Alec pentru că el este unul dintre semnalele de exponenţială schimbare care bântuie societatea actuală a lui Homo sapiens.

În 2031, când americanul John Boone va pune piciorul pe Marte (așa spune Kim Stanley Robinson în extraordinarul roman „Marte Roșu”), Alec va fi în plină adolescenţă, probabil la studii, de ce nu, doctorale, dacă legile societăţii se vor fi adaptat între timp, permiţând persoanelor geniale să-și dezvolte liber calităţile geniale.

În 2040-2050 Alec va fi deja încorporat în proiecte care par astăzi nebunești (Observatorul Astronomic de pe faţa întunecată a Lunii, ascensorul cosmic „A. C. Clarke”, construirea primelor orașe pe Marte, Metroul Planetar, coborârea omenirii în oceane, exploatarea energetică a deșerturilor terestre concomitent cu irigarea lor etc., etc., etc.), proiecte pornite de nebunii splendizi care vor fi demonstrat între timp că Homo sapiens se poate instaura cu civilizaţia lui împărat peste Sistemul Solar.

Cobor acum cu picioarele pe Pământ – deși, mărturisesc, tare nu-mi place… Ei bine, în anul 2020, după ce Brexit-ul votat de beţivanii Angliei se va fi finalizat, pe harta Europei Occidentale pe lângă Small England Kingdom va fi apărut un nou stat puternic, va purta probabil numele Great Ireland&Scotland, la care va tinde să se alipească și Ţara Galilor.

Motivul principal al reducerii fostului Imperiu Britanic ca în povestea balzaciană a pieii de sagri (vă reamintesc, încă mai puteţi citi în cărţile de Istorie că în Imperiul reginei Victoria soarele nu apunea niciodată…) până la dimensiuni liliputane a fost determinat de migraţia elitelor universitare în afara fostei Mari Britanii: pentru a-și continua activitatea de foarte înalt nivel în laboratoarele universităţilor și institutelor de cercetare ale „perfidului Albion”, elitele aveau nevoie ca de aer de fonduri europene, la care băștinașii inteligenţi (să nu uităm, urmași ai lui Newton și Darwin) adăugau din fonduri locale doar 10% în finanţarea proiectelor.

Între timp, adică în primii ani de după Brexit și uraganul Trump, UE începe să pună botniţă bancherilor prin legi pe care toată populaţia lumii le-a votat cu entuziasm, așa că principalul motor al unei societăţi fără prea multe fabrici și uzine devenise, normal, educaţia, cercetarea știinţifică, inovaţia, apte de schimbare perpetuă și aducătoare de progres.

GIS, Great Ireland&Scotland despre care vă vorbesc, sifonase spuma inteligenţiei aborigenilor englezi, subţiase populaţia laboratoarelor și universităţilor engleze, crease condiţii financiar-sociale pentru minţile europene sclipitoare, împinsese City-ul londonez spre bancrută financiară, exploatase logic din punct de vedere energetic petrolul și gazul scoţiene din Marea Nordului și pusese valurile vijelioase la treabă pentru obţinere de energie în folosul zecilor de milioane de locuitori ai GIS.

Așa a fost, va spune Alec, eroul nostru, când va povesti urmașilor săi întâmplările deceniilor de început ale veacului XXI. Dar nu va fi fost doar atât. Vaccinurile induse de personajele primejdioase Putin, Erdogan, Theresa May, nefericiţii David Cameron și Trump au determinat popoarele occidentale să strângă rândurile și, fiecare ţară păstrându-și elementul naţional definitoriu, să-l adapteze unor norme care fac europenilor viaţa mai logică:

  • aceeași legislaţie financiară
  • același control fiscal (de care va fi responsabil IA, contabilul incoruptibil și infailibil)
  • ecuritate asigurată de reţele de poliţie și jandarmerie interconectate
  • piaţă liberă, firește, dar nu liberă până la dezmăţ
  • și, înainte de orice, un sistem flexibil de școli, universităţi, centre de cercetare și hub-uri pentru mari proiecte, care să atragă și să dirijeze Uniunea Europeană spre marile aventuri ale veacului.

În inima și mintea Bătrânului Continent va sta, ca și în alte „cartiere” ale lumii, inginerul Homo faber, inventatorul, inovatorul, creatorul, constructorul. Generaţia lui Alec, grăbită să atingă, pentru omenire, sfârșitul copilăriei (vorba demiurgului Arthur C. Clarke), va veghea ca cerul și pământul Europei să fie ferite de violenţe.

„Înfrăţirea” cu IA – singularitatea, cum o numește genialul Ray Kurzweil – va fi deja, după 2020, unul dintre motoarele societăţii planetare om-mașină, deci și ale Europei, computerele și roboţii vor ieși cu totul din SF și vor intra în viaţa de zi cu zi (deja au făcut-o), așa că, atunci când Alec va decola spre cine știe ce Proiect Planetar, nici nu se va mai pune întrebarea „poate oare mașina să gândească?” (savantul olandez Edsgar W. Dijsktra a răspuns așa: „Întrebarea dacă computerul poate gândi are cam tot atâta sens ca și aceea dacă un submarin știe să înoate”)…

Titlul editorialului l-am luat dintr-un episod al splendidulului serial „Marte”, pe care îl difuzează Discovery Science. Acolo, pe planeta-soră a Pământului, îi doresc lui Alec să-și încheie „clipa cea repede ce ni s-a dat”, cam prin anul de graţie 2117. Așa spun instrucţiunile din cip-ul cu care am coborât eu pe Terra…

Închei repetând dialogul tulburător dintre bunică și nepoţelul ei de un an și 15 zile:

  • Bunica: Unu;
  • Alec: Doi;
  • Bunica: Trei;
  • Alec: Patu;
  • Bunica: Cinci;
  • Alec: Gata!

P.S.Ca fiu al unei familii basarabene care în 1944 a trecut Prutul salvându-se din faţa Armatei Roșii eliberatoare, simt momentul să aduc un omagiu strămoșilor mei, membri ai Sfatului Ţării, cei care în urmă cu 100 de ani au hotărât alipirea la România. Fie ca centenarul din 2018 să-i găsească laolată pe locuitorii din stânga și dreapta Prutului.

Comentați pe Facebook