Să scoți bani și din piatră seacă a ajuns, într-un capitalism sălbatic, o adevărată virtute. Iar dacă mai reușești să și eviți la limită offside-ul ilegalității… jos pălăria! Vei fi admirat atunci când lumea te va vedea petrecându-ți vacanțele pe vreo insulă exotică, cheltuind cu generozitate banii prostănacilor care ți-au umplut buzunarele, și nu puțini vor fi aceia care te vor transforma într-un veritabil guru, sperând să prindă din zbor vreo idee salvatoare care să îi îmbogățească și pe ei.

Nu vorbesc aici despre nutriționiștii cu alură pantagruelică ce vând rețețe minune pentru slăbit, nici despre ipocriții care zbiară cât îi țin plămânii în emisiunile TV de teleshoping încercând să convingă credulii să cumpere niște produse care, în realitate, nu fac nici cât două cepe degerate. Nu voi vorbi nici despre liderii spirituali de orice religie care, legal, pe banii enoriașilor, se plimbă în limuzine ultimul răcnet, și nici despre alt tip de parveniți care au umplut mapamondul.

clubul-diletantilor---stiinta-tehnica-1Voi vorbi, în schimb, despre un tip anume de diletanți, cei din știință, poate cei mai răi dintre toți. De ce am toate motivele să îi consider cei mai răi dintre toți parveniții acestei lumi? Ei bine, pentru că prin inepțiile pe care le promovează, unii dintre ei de decenii bune, au ajuns să convingă o mare parte a publicului avid de mister și prea puțin interesat să afle adevărul, că tâmpeniile lor sunt una și aceea cu adevărul științific.

Adesea am luat în râs cărțile și chiar emisiunile TV în care astfel de personaje își promovau teoriile elucubrante. Însă m-am lovit din ce în ce mai mult de astfel de idei, culmea, chiar în școlile și universitățile în care, alături de colegii mei de la Știință & Tehnică (unii dintre ultimii jurnaliști de știință veritabili din România), le vorbim tinerilor despre tot ceea ce înseamnă lumea științei.

Și cum să nu rămâi perplex atunci când o domnișoară din public te apostrofează că nu pomenești absolut nimic despre planeta Nibiru care, chipurile, va distruge Terra cât de curând? Ce poți să răspunzi unei alte doamne respectabile, una a cărei vârstă i-ar fi permis să aibă nepoți de vârste ridicate, atunci când strigă indignată că teoria evoluției umane este o tâmpenie scornită de cercuri conspiraționiste, că strămoșii speciei umane sunt niște „maimuțoi” care nu au nimic de a face cu Homo sapiens și că, asta a fost bomboana din vârful colivei, inclusiv eu sunt un laș pentru că nu vreau să recunosc în fața tinerilor că extratereștii ne-au teleportat pe Terra încă de pe vremea trilobiților.

Cum aș fi putut reacționa inclusiv în fața unui director al unei instituții de învățământ din România, atunci când mi-a spus, după prelegerea pe care tocmai o susținusem, că pun într-o lumină proastă cercul profesoral? Și asta pentru că tocmai, citez, le spusesem elevilor că tot ceea ce au învățat la orele de evoluție, și așa puține, este total greșit. Iar exemple de acest gen sunt extrem de numeroase.

clubul-diletantilor---stiinta-tehnica-2Cum menționam și mai devreme, oamenii au ajuns să creadă în niște inepții cât roata carului, inepții care vin din partea unor adevărați infractori (veți vedea că nu exagerez absolut deloc) erijați în alternativa oamenilor de știință. Pentru că acum nu îmi permit să realizez o listă largă a celor pe care eu, personal, îi consider vinovați de răspândirea tâmpeniilor pseudoștiințifice, voi încerca să îi descriu pe cei mai faimoși dintre ei. În fond, dacă toată mulțimea de admiratori a acestor diletanți ar fi făcut măcar o muncă minimă de cercetare, un astfel de articol nu și-ar mai fi avut rostul.

ERICH VON DÄNIKEN

Cine nu a auzit de prolificul scriitor elvețian, Erich von Däniken? Vreo trei duzini de cărți publicate, zeci de milioane de exemplare vândute, milioane de dolari și de euro care au intrat în buzunarele „omului care are curaj să spună adevărul”. Cel puțin așa se caracterizează el însuși în emisiunea realizată de Giorgio Tsoukalos, Ancient Aliens de pe History Chanel, nimeni altul decât fostul director (pentru 15 ani) al Centrului pentru Cercetarea Astronauților Antici înființat chiar de von Däniken.

Și uite așa, pe filiera profesor-elev, von Däniken și Tsoukalos au creat una dintre cele mai impresionate metode de a scoate bani din piatră seacă. Rețeța e simplă. Mai simplă decât ar crede cineva. Nu trebuie decât să spui niște inepții cât tine de mari, cum că extratereștrii au creat toate marile civilizații, că au distrus dinozaurii și că s-au erijat în zeii marilor religii. La o primă vedere, ar râde și un copil. Dar când citești cifrele de rating ale emisiunii respective, zâmbetul ți se transformă destul de repede în grimasă.

clubul-diletantilor---stiinta-tehnica-3Dar hai să vedem cine e Erich von Däniken! Pe scurt, Däniken se naște în 1935 la Aargau, Elveția. Urmează cursurile unei școli catolice din Fribourg, acolo unde se remarcă prin mai multe acte scandaloase (zice el că acolo a realizat că există farfurii zburătoare). Zburătoare, nezburătoare, cert este că micul Erich primește patru luni de închisoare cu suspendare pentru furt la doar 19 ani. Renunță la școală, sau mai bine zis este dat afară, și se angajează ca băiat bun la toate într-un mic hotel.

Dar cum lui Erich îi plăceau teribil de mult banii și femeile frumoase, își dă seama că nu va avea nici una, nici alta, cu noua lui meserie. Astfel că se hotărăște să își încerce norocul în Egipt, o țară exotică și plină de mistere. Conform versiunii sale, Däniken cunoaște o adevărată iluminare în țara faraonilor, și înțelege modul în care extratereștrii au creat piramidele. Un prim pas spre împlinirea sa spirituală.

Conform datelor poliției, deloc ezoterice, Erich a fost implicat în afaceri dubioase cu bijuterii și antichități, așa că, la scurtă vreme după sosirea în Egipt, a fost prins și condamnat la nouă luni de închisoare. După eliberare, Däniken se întoarce în Elveția, acolo unde, numai el știe cum, reușește să devină managerul unui hotel din Davos. Patru ani mai târziu, același Däniken este arestat pentru fraudă și anchetat pentru lipsa a 130.000 de dolari din gestiune.

Zice el că banii i-a folosit pentru a călători prin lume spre a-și finaliza cercetările pentru o carte pe care urma să o publice, celebra „Amintiri despre viitor”. Mult mai înclinat către realitatea de zi cu zi, judecătorul îl condamnă la trei ani și jumătate de închisoare cu executare, și îi reamintește lui Erich faptul că stilul său de viață extravagant, tipic unui playboy, precum și desele călătorii în locuri exotice alături de domnișoare tinere și frumoase, era mai mult decât cunoscut opiniei publice din Davos.

Întâmplător sau nu, Däniken termină prima sa carte puțin înainte de a intra iar la închisoare, iar banii obținuți îi permit să își plătească datoriile. Atunci cunoaște și un alt fel de iluminare, pentru că își dă seama că ultimul său pariu fusese unul câștigător. Astfel, în închisoare, mai scrie o carte, „Întoarcerea zeilor”, carte care, surpriză, se vinde la fel de bine. Iar von Däniken descoperă cloșca cu puii de aur. Adio furturi, adio fraude, adio închisoare. Restul e istorie… ca să nu spun pseudoștiință.

ZECHARIA SITCHIN

Dacă numele lui Zecharia Sitchin nu vă spune nimic, ei bine, cu siguranță că numele planetei Nibiru, creația de căpătâi a acestui individ, vă este cunoscut. Sitchin s-a născut în 1920, în Azerbaijan, petrecându-și însă primii ani ai vieții în Palestina.

clubul-diletantilor---stiinta-tehnica-4Total opus lui Däniken, Sitchin îndrăgește școala și chiar devine absolvent al Colegiului Londonez, acolo de unde primește și o diplomă în economie. Alege însă cariera de jurnalist în Israel, pentru ca, în 1952, să emigreze în SUA. Stabilit în New York, Sitchin se angajează în cadrul unei companii navale și, în timp, ajunge să ocupe postul de director executiv al acesteia. O carieră frumoasă, însă Sitchin a simțit dintotdeauna că poate mai mult.

Erau nebunii ani ’60. Printre hippioți, Beatles, LSD și conflictele dintre tineri și autorități, un nou fenomen făcea vâlvă în Occident, nimeni altul decât Däniken și cărțile lui (Amintiri despre Viitor, Întoarcerea zeilor etc.). Iar Sitchin, băiat întreprinzător, a simțit o oportunitate fantastică de a se îmbogăți peste noapte. Filonul extratereștrilor antici era încă extrem de bogat, iar publicul parcă te invita ca să îți umple buzunarele cu bani în schimbul oricărei informații, oricât de trăznită ar fi fost ea.

Așa că eroul nostru anunță sus și tare că, după orele de program (nu este o glumă, chiar asta a spus), a descifrat de unul singur scrierea sumeriană. Mai mult, a descoperit în vechile texte sumeriene niște mesaje cutremurătoare. Zis și făcut. Sitchin publică în 1975 o primă carte, „A 12-a planetă”. De atunci și până acum ea s-avândut în nu mai puțin de 45 de ediții și i-a adus lui Sitchin mai mulți bani decât visase vreodată.

Iar în acest prim volum, Zecharia scornește o întreagă istorie sumeriană, o alta a sistemului nostru solar, și una a unei planete de care nu auzise decât el, Nibiru. Conform scrierilor sale, Nibiru străbate sistemul solar o dată la fiecare 3.600 de ani, iar atunci când o face, să te ții prăpăd. Tot el a vorbit și de Anunnaki, giganți de origine extraterestră care au ajuns pe Terra acum vreo 450.000 de ani pentru a-l pune pe Homo erectus la muncă, direct în minele de aur.

Acum, să lăsăm deoparte acest delirium tremens al azerului nostru, și să ne referim puțin la anii ’60-’70. Trebuie spus că, în acea perioadă, extrem de puțini specialiști puteau interpreta scrierea sumeriană cuneiformă, cu atât mai puțin să și aibă acces la artefactele vechi de peste șase milenii ale acestei culturi. Era, practic, o știință rezervată exclusiv oamenilor ce își dedicaseră viață acestor studii.

Codexul sumerian a fost făcut public de abia în anul 2006, an în care munca de zeci de ani a cercetătorilor s-a concretizat într‑un veritabil dicționar al scrierii sumeriene. În zadar i-au cerut aceștia lui Sitchin să prezinte plăcuțele sumeriene pe care pretindea că le deține și le tradusese, din care extrăsese informații pe care numai el le găsise și care contraziceau tot ceea ce se descoperise în absolut toate celelalte plăcuțe încrustate cu scrierea sumeriană.

Sitchin a refuzat cu obstinație să facă publice orice așa-zise artefacte. S-a stins în anul 2010, luând cu el orice șansă de a mai recunoaște frauda uriașă pe care o crease. În schimb, a lăsat în urmă cam o duzină de cărți pe aceeași temă și o moștenire deloc de neglijat urmașilor săi. Peste toate, a mai lăsat și o poveste de adormit copiii pe care tot mai mulți insistă să o ia de bună.

CHARLES BERITZ

Beritz ar putea fi considerat, fără doar și poate, un geniu malefic. Un om cu o inteligență sclipitoare, lingvist de excepție, vorbitor fluent a nu mai puțin de opt limbi străine, autorul unor cursuri pentru studiul limbilor străine extrem de cunoscute în anii ’60, absolvent magna cum laudae al universității Yale și membru al serviciilor secrete americane pentru aproape 13 ani, Beritz ar părea, la o primă vedere, că nu își are locul într-un asemenea top al dilentanților. Însă nu este decât o aparență.

clubul-diletantilor---stiinta-tehnica-5Anii ’50 aduceau în presa americană prima mențiune despre un așa numit Triunghi al Bermudelor, un loc în care se petreceau fenomene bizare și în care dispăreau nave, submarine și avioane, fără un motiv aparent. E adevărat, cele mai cunoscute dintre „victime” dispăruseră în al doilea Răboi Mondial, dar nu mai conta. În fond, ați văzut un ziarist al unei publicații de cancan care să nu umfle știrile, ba să le mai și inventeze? Este și cazul lui E. W. Jones, jurnalistul american care habar nu avea ce proporții va lua tâmpenia scrisă de el.

Beritz, pe atunci încă era membru al serviciilor americane și, la fel ca și ceilalți agenți, știa că navele pomenite de Jones (aș aminti aici doar celebrul Zbor 19) au dispărut din cauza unor erori umane sau defecțiuni tehnice, însă, cum ele constituiau secrete militare și cum aceste secrete ar fi urmat să fie dezvăluite după decenii bune, de ce să nu profite? Așa că Beritz a început să culeagă toate datele cu privire la disparițiile „secrete” din zona cu pricina.

Și-a dat seama însă că erau prea puține, așa că a început să inventeze nume de nave sau de avioane (pe atunci nu exista internetul) pe care să le treacă pe lista disparițiilor misterioase. Și uite așa apare în 1974 cartea intitulată, ați ghicit probabil, „Triunghiul Bermudelor”. Peste 20 de milioane de exemplare vândute în timp record, zeci de milioane de dolari în conturile lui Beritz și servicii secrete americane fericite că au scăpat de atenția curioșilor. Toată lumea era mulțumită, inclusiv publicul.

Și cum lăcomia nu are limite, Beritz a zis că nu i-ar strica o avere și mai mare decât cea strânsă atât de ușor. Și se apucă de treabă și inventează un nou triunghi mortal, Triunghiul Diavolului (remarcați apelativele aducătoare de public cu care își numea cărțile), udeva pe lângă Japonia. Și mai scrie și despre Experimentul Philadelphia, Atlantida, Arca lui Noe, OZN-uri și câte și mai câte.

Plăcinta era uriașă. Nimeni nu stătea să mai verifice dacă ceea ce spunea Beritz era adevărat sau nu. Se vindea, și asta conta cel mai mult. Zeci, poate sute, de scriitori de care nu auzise nimeni, au apărut ca ciupercile după ploaie aducând cazuri după cazuri de nave dispărute, persoane răpite și altele. Afacerea scotea miliarde de dolari din buzunarele prostovanilor și le lansa ca o rachetă direct în buzunarele băieților deștepți.

Când s-a sinchisit si guvernul american să facă publice informațiile cu privire la adevăratul Zbor 19, precum și la alte nave și submarine dispărute în timpul războiului, era deja târziu. A mai apărut și internetul, iar viteza informației a arătat tuturor curioșilor că nicio navă nu mai dispărea aiurea în așa-numitul Triunghi al Bermudelor. Nu mai dispăreau cum nu au dispărut nici înainte de război.

Practic, Triunghiul Bermudelor a existat fix cât succesul cărților lui Beritz. Cât despre prolificul autor american? S-a stins în anul 2003, la vârsta de 89 de ani, înconjurat de nepoții și strănepoții recunoscători că nu vor mai trebui să se spetească muncind.

DAVID ICKE

Cum? Nu ați auzit de David Icke? Dar de reptilieni, păsărilieni, arahnidieni și alte specii din univers care vor să ne cotropească pe noi, gorilienii, nu ați auzit? Ei bine, Icke ăsta e șeful lor cel mai mare. Adică nu al reptilienilor, ci al celor care s-au prins cum stă treaba și care acum fac toate eforturile ca să demaște conspirația universală împotriva Pământului.

clubul-diletantilor---stiinta-tehnica-6Icke s-a născut în 1952 în Leicester și nimic nu prezicea fulminanta sa ascensiune în lumea adepților paranormalului. În fapt, singurul lucru anormal din copilăria lui David Icke a fost acela că a reușit să pice cu brio (nu este nicio exagerare) la absolut toate materiile școlare. A renunțat la școală la vârsta de numai 15 ani pentru a deveni fotbalist, educația fizică fiind singura materie la care reușea să ia note de trecere. A avut astfel o carieră fulminantă la Hereford United, echipă ce se afla pe atunci în liga a 4-a engleză (azi a 6-a). Fulminantă în sensul că a încheiat-o la numai 21 ani după ce a descoperit că suferă de artrită.

Și, iată cum lucrează forțele aflate dincolo de înțelegerea noastră, Icke s-a trezit pe străzi fără a ști să facă absolut nimic. Și-a găsit într-un târziu un post de colaborator la o publicație locală de sport, în același timp lucra și la o agenție de turism. În final, a ajuns să prezinte o emisiune sportivă matinală la BBC. Și, cum nimic nu este întâmplător, prin anii ’90 Icke a început să audă voci. Mai precis, să primească semnale de la inteligența absolută a universului.

I s-a întâmplat pentru prima dată într-o librărie, apoi în timpul unei excursii în Peru. Așa a început să înțeleagă cum merg lucrurile cu planeta noastră. Și ne-a spus și nouă. Astfel am aflat că președinții și monarhii marilor state occidentale sunt extratereștri reptilieni, pedofili și sataniști, veniți din altă dimensiune ca să ne controleze. Invadatorii ăștia poartă numele de Anunnaki (vă sună cunoscut?) și vin din Constelația Draco. Ce e și mai interesant este că ei au ajuns să ne controleze atât de bine încât ceea ce percem noi ca realitate este, în fapt, o uriașă hologramă.

O să mai spun doar ca „maestrul” Icke a prezis câteva catastrofe, o apocalipsă și vreo câteva dezastre mai mici, niciunul îndeplinit. Ulterior a anunțat că a fost manipulat de reptilieni. În schimb, are cam o duzină de cărți publicate și un public format din milioane de fani.

Comentați pe Facebook