Situl arheologic de la Poiana Cireșului, cel despre care am tot scris în revista Știință&Tehnică, a devenit în timp un punct de referință pentru întreaga comunitate științifică internațională. Este unul dintre cele mai importante situri arheologice paleolitice ale lumii, la fel cum este unul dintre cele mai bogate. Zeci de mii de resturi fosile, mii de artefacte și peste 70% dintre obiectele de podoabă paleolitice descoperite vreodată în România, au fost excavate aici în anii trecuți.

Descoperirile efectuate an de an în acest sit au făcut înconjurul lumii, fiind publicate în mai toate marile reviste de specialitate ale lumii. Este situl care a oferit anul trecut prima și singura statuetă Venus preistorică (cu o vechime de 23.000 de ani) de pe teritoriul României și din sud-estul Europei. Statul român s-a mândrit cu aceste obiecte extrem de rare și le-a trimis în China, în cadrul unei expoziții de amploare, alături de cele mai importante descoperiri arheologice românești din toate timpurile.

Și totuși, cei care fac cercetare în acest sit, nu sunt sprijiniți financiar chiar de statul român și de autoritățile care ar fi trebuit să sprijine astfel de demersuri, Ministerul Culturii și Comisia Națională de Arheologie.

Ca unul care a fost prezent pe acest șantier, pot spune că situația aceasta este o adevărată dramă. Este cutremurător să vezi cum oamenii locului vin și aduc mâncare tinerilor care sapă la Poiana Cireșului, știind că aceștia nu sunt nici plătiți, și de multe ori nu au nici măcar bani pentru hrana de zi cu zi, în timp ce statul român îi privește cu indiferență.

Este cutremurător să vezi că toată munca de cercetare se face cu ajutorul unor donații efectuate de persoane particulare, oameni de bună credință care dau din puținul lor, acolo unde alții ar fi trebuit să sprijine. Statul român, cel care cere bani cetățenilor pentru a recupera un obiect de patrimoniu, jignește și lovește în continuare pe cei pe care ar fi trebuit să îi ridice pe un soclu.

Iar anul acesta, bătaia de joc la adresa paleoliticienilor români, și așa puțini, a continuat. Situl de Poiana Cireșului nu a primit niciun leu de la statul român, în condițiile în care situri obscure au beneficiat de finanțare. În urma contestației depuse de cercetătorii de la Poiana Cireșului, Comisia Națională de Arheologie nu a făcut altceva decât să se poarte și mai rău decât a făcut-o până acum. Mai jos, prezentăm textul contestației depuse la această comisie.

CONTESTAȚIE
privind punctajul oferit șantierului Poiana Cireșului-Piatra Neamț în urma evaluării din cadrul Programului național de finanțare a cercetării arheologice sistematice-2016

Consultând lista șantierelor arheologice care vor fi finanțate de Ministerul Culturii în 2016, am constatat că șantierul arheologic de la Poiana Cireșului-Piatra Neamț este primul din lista celor nefinanțate, deși ne-am fi așteptat să se regăsească în prima parte a listei.

Considerăm că este o mare nedreptate din următoarele motive:

  • În lista șantierelor finanțate nu este niciun sit paleolitic. Este de neconceput să fie îngropată o perioadă precum Paleoliticul, cea mai lungă perioadă din preistorie, în măsura în care imaginea și vizibilitatea internațională pentru această epocă au fost definitoriu întregite de șantierul Poiana Cireșului-Piatra Neamț;
  • Conform listei afișate, situl Poiana Cireșului are un punctaj mai mic sau apropiat cu șantiere în care abia s-au reluat săpăturile sau în care vor începe cercetările (o parte dintre ele fiind bine cunoscute de noi) și ne întrebăm ce informații puteau fi completate în plus față de șantierul Poiana Cireșului la unele rubrici, astfel încât punctajul să fie atât de strâns (suntem foarte curioși mai ales în privința rubricii referitoare la valorificarea cercetărilor);
  • Șantierul Poiana Cireșului este acum, fără nicio îndoială, un reper pentru Gravetianul din Europa, acest aspect fiind demonstrat și de nenumăratele citări în lucrări de mare prestigiu din străinătate;
  • În anul 2015 aici a fost descoperită singura statuetă gravetiană de tip Venus din sud-estul Europei (23.000 ani cal B.P. vechime). Menționăm că săpăturile din anul trecut s-au bazat pe sponzorizări și nu pe o finanțare a Ministerului Culturii. Trebuie să avem în vedere că astfel de descoperiri se fac extrem de rar în siturile paleolitice. Comisia care a stabilit punctajul respectiv a avut în vedere această situație care a fost descrisă în cererea de finațare? Chiar se ignoră faptul că de acum istoria sculpturii în România începe cu Poiana Cireșului?
  • Șantierul Poiana Cireșului a oferit circa 70 % din toate obiectele de artă și podoabă paleolitice descoperite până acum pe teritoriul României. Descoperirea acestor categorii de obiecte este o raritate în Paleolitic, iar în România doar în acest șantier s-a descoperit cu adevărat o colecție impresionantă (acest lucru este descris în cererea de finațare);
  • Valorificarea științifică a descoperirilor de pe acest șantier s-a făcut în nenumărate forme: comunicări științifice la congrese și colocvii în străinătate, multe articole în reviste ISI și BDI etc. Considerăm că acest aspect trebuie să fie definitoriu în finanțarea șantierelor. Lista șantierelor finanțate nu ne convinge deloc în acest sens. Să credem oare că acest criteriu, menționat în fișa de finanțare, a fost uitat, poate deloc întâmplător, de cei care au stabilit punctajul șantierului de la Poiana Cireșului, în măsura în care o bună parte a membrilor CNA nu au nici măcar un articol publicat în străinătate, nicidecum în reviste indexate ISI? Această situație ridică serioase semne de întrebare asupra corectitudinii acordării punctajului, în măsura în care sunt destul de mulți membrii ai CNA care au primit finanțări pentru propriile șantiere. Să nu fie oare conflict de interese?
  • Șantierul Poiana Cireșului a oferit majoritatea obiectelor de podoabă mai vechi de 10.000 de ani pentru Expoziția organizată de Guvernul României în China;
  • Cercetările de la Poiana Cireșului – Piatra Neamț se desfășoară în prezent în echipe interdisciplinare și internaționale, cu specialiști din Franța, Germania etc.
  • Mediatizarea descoperirii primei statuete sculptate în lemn silicifiat de tip Venus gravetian de la Poiana Cireșului a fost atât de mare (aspect ușor de verificat de oricine), încât devine jenant să spunem că săpăturile din acest șantier continuă să nu fie finanțate de Ministerul Culturii. În fond, descoperirea acestei statuete din piatră face ca istoria sculpturii în România să înceapă de acum cu Poiana Cireșului, iar, după publicarea ei, probabil că va deveni unul din simbolurile noastre naționale, așa cum s-a întâmplat cu descoperiri similare din Austria, Cehia etc.

Dat fiind aceste câteva mențiuni, ne exprimăm nedumerirea asupra rațiunii care a stat la baza nefinanțării celui mai important șantier paleolitic din România și unul de referință pentru Gravetianul din Europa. Din acest motiv, dorim să ni se prezinte punctajul pentru fiecare capitol al cererii de finanțare, pentru a putea eventual evalua comparativ cu situațiile din șantierele finanțate.

Până atunci, ne exprimăm speranța că a fost numai o scăpare nefericită, care va fi remediată. Altfel, rămâne de neacceptat ca acest șantier emblemă pentru această parte a Europei să-și desfășoare în continuare activitatea pe bază de sponzorizări private, în măsura în care pe lista celor finanțate sunt șantiere fără o relevanță semnificativă.

Pe de altă parte, în condițiile lipsei de finanțare adecvată, este inandmisibil ca unele șantiere să fie finanțate cu suma maximă, iar altele deloc. De aici încolo, suntem într-adevăr obligați să cântărim care este importanța lor pentru arheologia din România și care este impactul lor internațional, în fond eficiența și calitatea cercetărilor arheologice care au beneficiat de investițile Ministerului Culturii.

Pentru a înlătura orice suspiciune, vom milita ca să fie făcute publice toate cererile de finanțare, pentru a vedea care au fost criteriile realizării clasamentului respectiv, mai ales că suntem în cunoștință cu situația unor șantiere care au primit punctaj apropiat de Poiana Cireșului.

În acest fel vom putea să ne lămurim și noi cum Epava Rusu, ca să luăm un exemplu (care nici nu a apărut inițial pe lista PNCA pe 2016), este un șantier arheologic atât de important, încât a primit o finanțare substanțială, iar șantierul paleolitic de la Poiana Cireșului, care a dat cea mai veche sculptură din sud-estul Europei și peste 70% din obiectele de artă mai vechi de 10.000 de ani de pe teritoriul României, a rămas în afara finanțării oferită de statul român.

De ce atâta discrepanță între Moldova, cu niciun șantier finanțat, și Dobogea cu 14 șantiere finanțate? În această situație, astfel de dileme ni se pare normal să le facem cunoscute prin toate mijloacele. Dacă statul român nu poate finanța din cele 56 de șantiere, care au cerut finanțare, decât 43, ceea ce ni se pare greu de acceptat, atunci este nevoie să vedem dacă într-adevăr au fost respectate toate criteriile de competitivitate stabilite.

Stimați colegi din Comisia Națională de Arheologie, vă asigurăm că nu ne-am imaginat că vom fi puși în situația formulării acestei contestații, pentru că pur și simplu este greu de crezut, după citirea cererii de finanțare, să existe cineva care să nu observe marea importanță și impactul acestui șantier în cercetarea arheologică europeană, contribuția sa excepțională la patrimoniul arheologic al României, în raport cu multe dintre șantierele finanțate care se remarcă prin anonimat.

Nu am vrea să fim puși în situația de a pune la îndoială buna Dumneavoastră credință, pentru că nimic nu ne va opri să demonstrăm că șantierul arheologic Poiana Cireșului trebuie finanțat între primele șantiere importante din România. Altfel considerăm o jignire adusă cercetării arheologice autentice și un atac la probitatea științifică.

CS II dr. Elena-Cristina Nițu
responsabil științific al șantierului Poiana Cireșului

prof. univ. dr. Marin Cârciumaru
membru în colectivul de cercetare

CS III dr. Ovidiu Cîrstina
membru în colectivul de cercetare

Contestației noastre nu numai că nu i s-a dat câștig de cauză, dar chiar am fost puțin depunctați, de o Comisie de contestații care a fost probabil doar decorativă, obedientă, dar hotărâtă să dea lecții celor care mai îndrăznesc să aibă astfel de inițiative
(prof. univ. dr. Marin Cârciumaru)

Comentați pe Facebook