Despre Darwin, maimuțe și evoluție

În mai toate instituțiile de învățământ în care am fost prezent alături de colegii mei, povestind despre frumusețea științei, m-am lovit de aceleași preconcepții. Fie că era vorba de școli gimnaziale, de licee, de universități sau, pur și simplu, de conferințe cu public adult, peste tot mi s-au spus același lucruri: Darwin a scris teoria evoluției, Darwin a spus că omul se trage din maimuță și, peste toate, Darwin a fost primul care a făcut asta.

M-am gândit că poate e timpul să reiau tema asta și să spun din nou de ce toate aceste idei sunt greșite.

1. Darwin NU a scris teoria evoluției

În primul și în primul rând, Darwin nu a scris teoria evoluției. Ca un fapt interesant, Charles Robert Darwin, pe numele său complet, nu folosește nicăieri termenul de evoluție în „Originea speciilor”. El preferă termenul de descendență. De abia în a cincea ediție a cărții sale el introduce timid și „evoluția” ca termen științific.

Apoi, cele mai vechi date cunoscute trimit originile ideii de evoluție chiar înainte de Socrate. Anaximandru din Milet (610–546 î.Hr.) este, probabil, primul gânditor care a expus o astfel de ipoteză. În viziunea sa, primele animale de pe Terra au fost acvatice și au trăit într-o perioadă în care planeta noastră ar fi fost complet acoperită de ape. Astfel, strămoșii îndepărtați ai oamenilor s-ar fi născut în apă, petrecându-și doar o parte din timp pe uscat.

Iar în ceea ce privește teoria modernă a evoluției, Jean-Baptiste Lamarck (1744–1829), genialul naturalist francez, își depășea timpul și revoluționa lumea științei propunând în 1809 o teorie a transmutației speciilor. Lamarck nu era de acord cu ipoteza, pe atunci, a unui unic strămoș comun al speciilor vii ci, mai degrabă, credea într-o apariție spontană a formelor simple de viață. Apoi, influențate de mediu și alți factori, aceste forme de viață ar fi evoluat în variante tot mai complexe. Era primul om de știință al lumii care enunța o teorie coerentă a evoluției.

De ce Darwin l-a depășit pe Lamarck? Pentru că, pe scurt, englezul a oferit motorul care să explice evoluția – selecția naturală.

2. Selecția naturală explică evoluția vieții

Darwin nici măcar nu a fost singurul care a făcut asta… Naturalistul britanic lucrase în secret timp de aproape 20 de ani la elaborarea ideii de selecție naturală. În tot acest timp, el corespondase cu un alt mare savant englez, Alfred Russel Wallace, naturalist care își dedicase timpul explorării Americii de Sud și Asiei punând bazele unei noi științe, biogeografia.

În anul 1858, sperând că Darwin îl va putea ajuta să își publice teoria, Wallace îi trimite acestuia studiile sale, iar Charles Darwin este în pragul unei crize de apoplexie… teoria selecției naturale a lui Wallace era aproape identică cu a sa. Împreună, cei doi naturaliști își expun ideile similare în același an, 1858, în cadrul Linnaean Society, însă doar un an mai târziu, Darwin publică celebra sa lucrare „Despre Originea Speciilor”, fapt ce îi aduce notorietatea într-un timp relativ scurt.

Wallace preferă să își dedice viața călătoriilor și studiilor sale, iar într-o carte ulterioară „Darwinismul: o expunere a teoriei selecției naturale și câteva dintre aplicațiile sale”, Wallace nu numai că îl creditează pe colegul, dar și rivalul său, cu paternitatea acestei teorii, dar dă și o mână de ajutor la promovarea termenului de „darwinism”. C-așa-i în tenis… fair play.

3. Omul și originile sale NU apar în ”Originea speciilor”

Nu există niciun pasaj în celebra sa lucrare în care să pomenească despre om și despre originile sale. În fapt, singura frază în care aduce vorba despre așa ceva este introdusă subtil, la finalul cărții sale (pag. 385, ed. din 1957 a Academiei Române, pentru cei interesați), fiind cât se poate de vagă.

Darwin spune doar atât: „se va face lumină și asupra originii omului și a istoriei sale”. Atât! Englezul a fost suficient de abil încât să își dea seama de scandalul la care se expunea. Așa că a preferat să evite o atare temă. Și nu a greșit. Pentru că și o frază precum cea de mai devreme a produs rumori uriașe. L-a lăsat în schimb pe amicul Thomas Huxley să se ia de gât cu toți detractorii săi. Iar Huxley, nu degeaba poreclit „Buldogul lui Darwin”, a făcut o treabă minunată.

Și dacă tot vorbim despre maimuțe ca strămoși ai oamenilor, hai să mai adăugăm ceva. Ideea asta nu era deloc nouă. Ca un exemplu, în anul 1377, istoricul tunisian Ibn Khaldūn (1332 – 1406) anticipa ceea ce azi numim teoria evoluției biologice, susținând în lucrarea sa „Prolegomene” că „oamenii s-au dezvoltat din lumea maimuțelor” și că „lumea vie se află într-o continuă schimbare, combinând și recombinând părți ale creației în forme remarcabile și nesfârșite”. Omul își cam depășise timpul, așa că nu a fost băgat în seamă prea mult.

În schimb, în Europa, medicul și filosoful italian Lucilio Vanini (1585 – 1619) a fost băgat în seamă. Pentru o simplă idee, aceea că omul se poate trage din maimuțe, Biserica Catolică l-a băgat atât de mult în seamă încât omul a rămas fără limbă (la propriu). Apoi, cum probabil părea încă recalcitrant, a rămas fără nimic (călăii s-au asigurat că lemnele de sub el sunt din belșug și sunt bine uscate).

4. Darwin NU a lansat ideea că omul se trage din maimuță

Și acum să ne mai întoarcem odată la Huxley și Darwin. Nu știu cum s-a împământenit ideea asta cu omul care se trage din maimuță la propunerea lui Darwin. Probabil prin prisma caricaturilor și a pamfletelor care l-au ironizat din secolul al XIX-lea și până azi.

Păcat că aceia care au făcut așa ceva nu au știut că Thomas Huxley, și nu Darwin, a scris prima lucrare elaborată în care vorbea despre asemănarea dintre om și maimuțele antropoide asiatice dar, mai ales, cele africane (Evidence as to man`s place in nature). Se întâmpla în 1863.

Huxley îi ridicase mingea la fileu lui Darwin care, opt ani mai târziu, publică un nou volum revoluționar în care reia ideile lui Huxley și le expune mult mai clar sub forma a două idei „șoc”: originea simiană a omului, respectiv originea africană a speciei noastre. Lumea era atât de obișnuită cu fervoarea lui Huxley încât nici măcar nu a mai reacționat atât de violent pe cât o făcuse la apariția „Originii speciilor”.

Dar hai să vedem ce spunea Darwin, pentru că este extrem de interesant prin prisma ideilor care s-au propagat ulterior:

And as man under a genealogical point of view belongs to the Catarhine or Old World stock, we must conclude, how  ever much the conclusion may revolt our pride, that our early progenitors would have been properly thus designated.  But we must not fall into the error of supposing that the early progenitor of the whole Simian stock, including man, was identical with, or even closely resembled, any existing ape or monkey

Am lăsat varianta originală tocmai pentru a nu o altera cu traducerea mea.

Comentați pe Facebook