Am citit astăzi, dis de dimineață, un mesaj primit la o postare de pe pagina de facebook a Știință & Tehnică. Un mesaj de la un cititor vigilent, care se dezice de revista noastră (una care i-a marcat copilăria) din cauza afinităților ei, mai nou,… pro-ruse, spune el. De ce? Pentru că am dat „share” din Neewsweek, o revistă americană cu aproape un secol de tradiție, unui material în care se pomenește despre o promisiune electorală a lui Vladimir Putin… aceea că Rusia va ajunge pe Marte înaintea americanilor.

Bun! De aici și până la a fi acuzați de simpatii pro-ruse și ridicarea în slăvi a lui Vladimir Putin, aș dori să fac câteva precizări.

Cititorului nostru îi amintesc că revista Știință și Tehnică a apărut în perioada comunistă, după o scurtă etapă în care s-a numit Știință și Tehnică pentru Tineret. Dacă dumnealui a frunzărit acele reviste de început, așa cum singur pretinde, cu siguranță că a avut șansa de a se „delecta” cu materiale în care capitalismul de tip american era demonizat, iar știința sovietică era ridicată în slăvi.

Mă întreb de ce nu a ridicat atunci problema echidistanței și a simpatiilor pro-ruse. Nu a făcut-o, evident, pentru că, dacă ar fi avut o astfel de intervenție, ar fi fost trimis imediat într-o „tabără de reeducare” de unde să vină cu aceeași opinie ca a majorității sau, mai bine spus, cu cea dictată de ideologia partidului. Iar noi nu vrem să se întâmple așa ceva astăzi, într-o democrație ca a noastră, nu?

Îi amintesc, de asemenea, cititorului nostru, că anumiți autori, anumiți oameni de știință, artiști și multe idei „periculoase” erau complet interzise în perioada comunistă. Asta pentru a ne dezice de „dușmanul corupt și decadent” din Vest. Doamne ferește să se mai întâmple așa ceva astăzi, ca să nu revenim la acele vremuri de tristă amintire!

De aceea, propun, în aceeași ordine de idei cu vigilentul nostru cititor și pentru a păstra echidistanța, să interzicem orice știre, orice material scris sau orice volum de știință care provin de la „dușmanul de la Răsărit”. Eventual, să le luăm în derâdere!

Să interzicem tabelul lui Mendeelev, să scoatem capitolele din manualele de psihologie care pomenesc de Pavlov, să rescriem manualele de astronomie și să începem totul de la aselenizare. Să ne dezicem de Tolstoi, Pușkin, Dostoievki sau Gorki și să blocăm pe internet muzica lui Rahmaninov sau Șostakovici. Pentru că, da, altfel am fi niște părtinitori pro-ruși!

Revin și adaug că aștept cu nerăbdare momentul în care îi vom interzice și pe Panait Istrati, Sadoveanu sau Nikos Kazantzakis pentru că, evident, au fost niște comuniști înveterați la vremea lor. Propun să păstrăm doar ca model de înfierare socialismul utopic din „Utopia” lui Thomas Morus sau „Cetatea Soarelui” a lui Campanella. Nu știu ce să zic acum de Platon. Știu că îi plăceau băieții tineri, dar dacă recitesc „Republica”… hmm!

Trăiască cenzura liberă democrată!!!

Au trecut, cred, vreo zece ani, de la momentul în care publicam un articol de istorie în care vorbeam despre cnezatele și voievodatele pomenite în cronicile timpului, de până în secolul al XIII-lea. Am primit în decurs de câteva zile peste 100 de comentarii scrise de același individ (îi puteam lesne vedea IP-ul calculatorului, la fel de ușor îi recunoșteam stilul), dar cu diferite pseudonime, în care mă acuza fără perdea de naționalism, necunoaștere a istoriei românilor și de sentimente antimaghiare.

De unde le scotea, nu știu, dar era evident o persoană care făcea asta în mod constant. S-a oprit brusc în momentul care i-am spus că îi vom publica IP-ul și îl vom deconspira ca postac. I-am recunoscut ulterior stilul pe la alte publicații, promovând separatismul și autonomia regională. Deci „muncea” în continuare.

La fel s-a întâmplat și pe când am publicat articole care atingeau cât de cât subiectul Rusia sau perioada comunistă. Erau postări și mesaje de la „băieți” bine informați, foarte vigilenți, care îmi atrăgeau atenția și „mă avertizau” să mă mai uit odată în ce trust lucrez, nu de alta, dar se mirau cum de mai am o slujbă (opiniile mele constau în documente „la liber”, arhive desecretizate, accesibile oricui, și interviuri cu diferite personalități).

Nimeni nu reacționa atât de vehement pe când scriam despre Inchiziție, Carlos Șacalul sau mai știu eu ce alte teme alegeam. Era clar că acesta este un subiect sensibil, pe care mulți nu îl voiau pomenit. Când am vorbit în articolele mele recente sau în intervențiile de la radio și TV despre descoperirile arheologice majore din China și Rusia (ignorate aproape complet în Occident), am primit mesaje de la toți neaveniții care îmi spuneau că am ajuns să susțin ideologia de partid din China sau de la Moscova.

De parcă Homo erectus sau Homo neanderthalensis ar fi făcut parte vreodată din Comintern…

Iar acum, după ce am fost catalogat pe rând ca simpatizant legionar, naționalist, filorus sau susținător al ideologiei de partid comunist din China, vreau și eu să adaug un cui la coșciugul propriei imagini afirmând următoarele, în mod absolut aleatoriu, privind ariile mele de interes:

  • Școala de arheologie rusă este, din punctul meu de vedere, una dintre cele mai mari ale lumii, poate cea mai mare;
  • Rusia are specialiști în domenii interdisciplinare care depășesc ca valoare pe mulți dintre cei occidentali;
  • Omul de Neanderthal, pot să jur, nu a fost membru de partid!
  • Cele mai vechi oseminte de Homo sapiens din Asia de Nord au fost descoperite în Siberia;
  • Singurele fosile de Denisovani vin tot din Siberia;
  • Mendeleev a fost unul dintre cei mai mari oameni de știință ai lumii;
  • Iuri Gagarin a fost primul om în spațiul cosmic;
  • M-am îndrăgostit iremediabil de Pușkin, Dostoievski și Esenin încă din anii adolescenței. Îi recitesc cu aceeași plăcere și acum și cred că literatura rusă este un vârf al literaturii universale;
  • Ilia Repin este pictorul meu preferat;
  • Aleksandr Beleaev mi-a încântat anii copilăriei în același timp cu Jules Verne;
  • Iubesc Moscova! Mi se pare un oraș superb și l-aș vizita oricând, cu aceeași plăcere ca prima dată. Visez să văd Sankt Petersburg măcar o dată în viață. La fel și lacul Baikal;
  • Vreau să port măcar o dată o rubașcă!
  • Îmi plac clătitele (cu dulceață, căci nu am caviar).

Mă opresc aici și te întreb, dragă tovarășe cititor, pajalusta, cine își exercită dreptul la liberă opinie și cine încearcă să bage pumnul în gura celuilalt?

Comentați pe Facebook