Evoluția omului continuă. În cadrul unui studiu genetic de proporții, care a concentrat 170.000 de subiecți din UK și din SUA, oamenii de știință de la Universitatea Columbia, de la New York Genome Center și de la Universitatea din Cambridge au identificat o varietate de gene individuale și de seturi de gene care indică e evoluție a genomului uman de la o generație la următoarea.

Pe parcursul unei scale temporale foarte mari, este ușor de observat cum oamenii moderni anatomic s-au transformat ca formă și dimensiuni. Pentru perioade mai scurte, cercetătorii au putut compara modul în care genele au apărut și au dispărut, permițându-ne să ne adaptăm la mediu.

Schimbările de dietă au făcut ca multe populații să se adapteze astfel încât să tolereze lactoza și zaharoza pe parcursul ultimilor 20.000 de ani, spre exemplu. Acum 10.000 de ani, o modificare a genei HERC2 ne-a oferit primul caz de ochi albaștri al speciei noastre, o trăsătură larg răspândită acum în anumite regiuni ale lumii. Chiar mai recent, concentrarea marilor populații în orașe a selectat pentru noi gene care reduc riscul manifestării unor boli grave precum tuberculoza și lepra.

Astăzi, genele asociate cu maladia Alzheimer și cu dependența de tutun par a fi mult mai puțin prevalente în cazul oamenilor mai longevivi. Acest lucru sugerează că, în ciuda stilului nostru de viață modern, selecția naturală încă modelează specia umană. Nu există niciun motiv să credem că oamenii nu se mai află sub influența acestui fenomen, chiar dacă această selecție se simte acum mai puțin „naturală” și mai degrabă „urbană”.

Mai mult, unele studii sugerează că în ultimii 40.000 de ani, evoluția lui Homo sapiens nu doar a continuat, ci chiar s-a accelerat. Echipa amintită mai sus a combinat date colectate de la 57.696 de indivizi, puse la dispoziție de studiul Genetic Epidemiology Research on Adult Health and Aging, cu cele de la 117.648 de părinți ai participanților, aflate în cadrul UK Biobank.

Concluzia a fost că, deși subtilă, există o dovadă genetică a faptului că selecția naturală se manifestă la populațiile umane moderne. Un exemplu este mutația frecventă la nivelul genei CHRNA3, care codifică o subunitate a receptorului acetilcolină nicotinic. Acest lucru indică o eliminare treptată a dependenței de nicotină din populația globală. O altă variație genetică observată este la gena ApoE ε4, care codifică un tip de proteină ce transportă colesterolul și susține repararea avariilor la nivelul creierului. Ar putea avea implicații în manifestarea maladiei Alzheimer.

Adițional acestor două mutații, cercetătorii au mai identificat un grup de alte mutații la nivelul unor gene asociate cu durata de viață scăzută, inclusiv niveluri mai ridicate de LDL (așa numitul colesterol rău), indici de masă corporală mai mari, boli cardiovasculare și astm. Genele care întârzie pubertatea și posibilitatea de reproducere par să fi fost și ele selectate de genomul uman, mai ales că studii anterioare au demonstrat că manifestarea timpurie a pubertății este corelată cu riscuri mai ridicate de diabet zaharat de tip 2 și angină.

Oricât ar fi de tentant să extrapolăm aceste descoperiri în predicții despre cum ar putea evolua specia noastră în viitor, este important de notat că împrejurările noastre de viață – inclusiv progresul medical și tehnologic – pot juca un rol vital în această direcție.

Comentați pe Facebook