Încă din vremea Greciei Antice și până în zilele noastre există numeroase exemple documentate ale experiențelor la limita morții (NDE) pe care mii de oameni din toată lumea le-au avut de-a lungul veacurilor. Este vorba despre un fenomen considerat mistic, manifestat în sufletul omului, la granița dintre viață și moarte, pe care cercetătorii, în special neurologi, pretind acum că îl pot explica științific.
NDE reprezintă un sentiment de moarte, de părăsire a trupului, o călătorie înspre o lumină albă strălucitoare, dincolo de care se află un tărâm al fericirii și al compasiunii. Interesant este că, potrivit constatărilor oamenilor de știință, nu doar persoanele aflate în real pericol de moarte trăiesc experiențe la limita morții, ci și acei indivizi care doar cred că vor muri.
Potrivit neurologilor Dean Mobbs, de la Universitatea din Cambridge, și Caroline Watt, de la Universitate din Edinburgh, multe dintre fenomenele asociate cu NDE pot fi explicate biologic. Spre exemplu, pacienții cu sindrom Cotard, sau „boala morților vii”, trăiesc cu impresia falsă că sunt morți, ca urmare a unor stadii avansate ale febrei tifoide sau a sclerozei multiple, ce îi lasă cu sechele la nivel cerebral.
Experiențele de extracorporalizare sunt și ele documentate ca manifestându-se în urma întreruperii ciclurilor de somn care preced imediat adormirea sau trezirea. De exemplu, paralizia în somn, senzația de a fi paralizat și totuși conștient de lumea exterioară, apare în cazul a 40% dintre oameni pe parcursul vieții și este asociată cu halucinații foarte aievea care pot avea ca rezultat senzația individului că plutește deasupra propriului trup.
Mai mult, un experiment din anul 2005 a indicat că experiențele de extracorporalizare pot fi declanșate și artificial prin stimularea joncțiunii temporo parietale drepte a creierului, sugerând că percepția confuză a informației senzoriale poate altera capital modul în care o persoană își percepe corpul.
Ca un alt exemplu, pacienții bolnavi de Parkinson au declarat în repetate rânduri că ar fi văzut fantome, sau chiar monștri. Acest lucru se petrece din cauza funcționării anormale a dopaminei, un neurotransmițător care poate evoca halucinațiile. În plus, chiar amintirile însele despre experiențe avute pot fi alterate prin locus coeruleus, o regiune din miezul creierului care eliberează un hormon de stres numit noradrenalină și care este strâns legată de regiunile cerebrale asociate cu emoțiile și cu memoria, cum ar fi amigdala și hipotalamusul.
Cercetările din zilele noastre arată că mai multe substanțe medicamentoase și deconectante pot stimula euforia tipică NDE. Un exemplu este ketamina anestezică, ce poate declanșa totodată experiențe de extracorporalizare și halucinații. Ketamina afectează sistemul opioid al creierului, care se activează , însă, și în mod antural, fără adgiuvanți medicamentoși, atunci când animalele sunt atacate spre exemplu, ceea ce sugerează că traumele pot declanșa astfel de trăsături ale experiențelor la limita morții, explică Mobbs.
Unul dintre cele mai faimoase aspecte ale halucinațiilor NDE este deplasarea printr-un tunel către o lumină puternică. Deși cauzele clare ale acestei experiențe rămân parțial neclare, viziunea tunelulului poate apărea atunci când fluxul de sânge și de oxigen scade în zona ochilor, așa cum se și întâmplă în cazul decesului.
Împreună, toate aceste dovezi și fapte științifice sugerează că majoritatea caracteristicilor NDE are ca bază alterarea funcționării normale a creierului. Chiar mai mult decât atât, se pare că și simpla cunoaștere a detaliilor privitoare la episoadele de la limita morții poate juca un rol crucial în a le experimenta.
„Asemenea descoperiri furnizează dovezi științifice pentru ceva dintotdeauna considerat a aparține tărâmului paranormal. Cred, personal, că înțelegerea proceselor decesului, a senzațiilor asociate cu acesta, ne poate ajuta să ne împăcăm mai bine cu această parte inevitabilă a vieții”, declară Dean Mobbs.
