Începând cu 17 iunie, vă recomand din toată inima să mergeți la filmul de animație „Finding Dory”, mai ales dacă aveți copii. Pentru că mi s-a părut foarte amuzant, atât prin firul narativ, cât și datorită personajelor simpatice, la care se adaugă un destul de elaborat caracter educativ, axat, evident, pe viața marină.
Cea mai mare surpriză pentru mine e legată de originalitatea acestei urmări a celebrului „Finding Nemo”. Cum în ultima vreme avem parte de o avalanșă de sequel-uri dezamăgitoare pentru multe filme de box-office, aveam temeri că „Finding Dory” va fi o urmare palidă a filmului de animație pe care l-am văzut în 2003. Din fericire, creatorii lui Nemo, Marlin și Dory au avut la dispoziție 13 ani pentru a crea o poveste foarte bine gândită – deși, culmea, acțiunea din noul film se petrece la doar un an după aventura lui Nemo…
O altă surpriză ține de situațiile comice și de pățaniile amuzante prin care trec personajele. Chiar simțeam lipsa umorului de bună calitate și inocent, multe dintre filmele de animație din ultimii ani fiind pe alocuri grobiene și cu mesaje subversive, pentru publicul adult. În cazul de față, am răs cu poftă și m-am simțit ca un copil fără griji – exact ceea ce ar trebui să fie esența oricărui film de animație.
În plus, am apreciat și modul în care a îmbrăcat caracterul educativ multe situații și personaje. De la caracatița (octopod) cu șapte tentacule (pe care Dory o denumește septopod) până la belluga care-și redescoperă fantasticul simț al ecolocației, lumea acvatică din acest film e gândită atent, accentul fiind pus pe caracteristicile pe care le au în natură animalele, nu pe o paralelă exacerbată cu diversele firi umane.
Mie mi-a plăcut filmul, fără rezerve, așa încât îl recomand tuturor, în special celor care au copii vizibil atrași de științele naturii. Și sper că lumea cinematografiei va face mai rapid tranziția de la povești doar de dragul box-office-ului la povești cu adevărat educative, în special pentru publicul tânăr.
