O analiză rapidă a rocilor marțiene se poate realiza fără a se apela la instrumentele sofisticate de la bordul roverului Curiosity. Este suficientă studierea  atentă a imaginilor obținute cu ajutorul MastCam

Atunci când vă uitați la imaginile panoramice ale suprafeței marțiene, transmise de către roverul Curiosity, trebuie să știți că acestea sunt obținute cu MastCam. MastCam este un ansamblu format din două camere amplasate pe un suport la 1,97 m deasupra solului. Acestea sunt sensibile atât la lumina vizibilă, cât și la cea din zona infraroșului apropiat. Nu pot intra acum în detalii, deocamdată sunt suficiente aceste informații pentru a putea prezenta mai departe lucrurile despre care doresc să discut în acest text.

Poate că unii dintre dv își imaginează că rostul acestor două camere este, mai degrabă, unul artistic (trebuie să recunoaștem, imaginile obținute cu ajutorul lor sunt senzaționale) sau că ele sunt folosite, în primul rând, pentru a oferi posibilitatea cercetătorilor de la sol să se orienteze pe suprafața marțiană. Ambele afirmații sunt corecte. Fără MastCam noi, profanii, nu ne-am putea bucura de adevăratul spectacol pe care ni-l oferă suprafața Planetei Roșii și, de asemenea, fără MastCam, cei care dirijează deplasarea roverului Curiosity pe suprafața planetei Marte ar avea dificultăți de orientare. Dar MastCam poate să facă mai mult decât atât. Ea poate oferi informații foarte prețioase pentru geologii care încearcă să înțeleagă compoziția rocilor marțiene și, mai ales, a celor formate sub acțiunea apei în stare lichidă.

Un geolog experimentat poate să evalueze rapid compoziția unei roci bazându-se pe culoarea ei. Bineînțeles, nu este o analiză precisă, ci numai una calitativă. Dar astfel un geolog bine pregătit poate să selecteze zonele care conțin roci interesante pentru cercetarea pe care o desfășoară. Din păcate, un geologii sunt obișnuiți cu rocile terestre. Pe Marte, aceleași roci, datorită condițiilor diferite de iluminare, vor avea alte culori. Există, totuși, o soluție, oferită de posibilitatea de a prelucra digital imaginile transmise de pe Marte. Pentru a putea exploata această facilitate este nevoie de un etalon de culori standard. Acesta se găsește pe cadranul solar cu care este echipat roverul Curiosity (este interesantă echiparea roverului Curiosity cu un echipament atât de antic). Cu ajutorul acestui etalon de culori, imaginile obținute pe Marte de MastCam  pot fi corectate, astfel încât ele să arate ca și cum ar fi obținute pe Terra.

A doua categorie de informații, care pot fi obținute cu ajutorul MastCam, sunt cele legate de prezența rocilor care s-au format în prezența apei lichide în trecutul marțian. O parte dintre acestea, au o semnătură specifică, atunci când le observăm în infraroșul apropiat. MastCam este echipată cu mai multe filtre monocromatice, dintre care unul o ajută să vadă numai lumina din zona infraroșului apropiat al spectrului electromagnetic.  O parte dintre mineralele care s-au format cu ajutorul apei au o ”semnătură” specifică în această zonă. Este suficient să privim cum arată suprafața marțiană în infraroșul apropiat pentru a identifica rocile care nu puteau să se formeze decât în prezența apei lichide. În cadrul conferinței ”Lunar and Planetary Science”, cercetătorii de la NASA, au prezentat câteva exemple prin care au ilustrat importanța utilizării MastCam pentru identificarea rocilor hidratate (cele care s-au format cu ajutorul apei lichide). Această tehnică a fost folosită pentru a cerceta rocile din zona ”Yellowknife Bay” de unde Curiosity a recoltat pentru prima oară eșantioane obținute prin perforarea unei roci. Zona prezenta interes, deoarece unele dintre rocile din zonă erau străbătute de vene luminoase în infraroșu, semn că ele conțineau minerale hidratate.

Modul în care rocile reflectă lumina pe diferite lungimi de undă ne poate oferi informații asupra compoziței lor. Remarcați banda albastră din imagine, care reprezintă ”semnătura” în infraroșu a rocilor formate în prezența apei lichide. Din păcate, cu această metodă, nu se pot identifica toate rocile hidratate. În exemplul de mai sus, filosilicații nu au această ”semnătură” în infraroșu.

 

Roca Knorr, în care roverul Curiosity a forat la începutul acestui an pentru a recolta eșantioane. În imagine se poate vedea distribuția rocilor hidratate, obținută cu ajutorul filtrului de infraroșu.

Din păcate, pe 16 martie, Curiosity a intrat din nou în ”safe mode”. De pe site-ul roverului Curiosity aflăm că: ”Roverul Curiosity a inițiat o acțiune de protecție la eroare și a intrat în ”safe mode” pe 16 martie, în timpul operării calculatorului B. Nu s-a comutat operarea pe calculatorul A, a care a fost restabilit săptămâna trecută și este disponibil pentru a fi folosit drept calculator de rezervă. Roverul este stabil, sănătos și comunică bine cu echipa de la sol”. Între timp, Curiosity a ieșit din ”safe mode” și se pregătește pentru reluarea activității. Noi nu putem decât să îi urmăm sănătate!

Pentru a vedea imaginile de mai sus la rezoluții mai bune, vă invităm să intrați pe

Surse: NASA/JPL Panorama From NASA Mars Rover Shows Mount Sharp, NASA/JPL Curiosity Mars Rover Sees Trend In Water Presence

Comentați pe Facebook