„Niciodată toamna nu fu mai frumoasă.” Aiurea! După ce că ne‑am rumegat o vară întreagă gândurile de răzbunare pe perfidul Albion (Brexit ne trebuia, acum când hatmanii lui Putin bat tobele, pregătindu-se să des-civilizeze Europa?), iată că un ne-politician, un miliardar cu alură și limbaj de derbedeu e ales de genialul popor american ca împărat peste continentul său și peste lume, iar în jurul nostru mișună dodoni, orbani, radevi, național-socialiști tânjind spre Rusia cu dragoste (ca să-l interpretez de-a-ndoaselea pe Ian Fleming, creatorul celebrului spion James Bond – meserie la mare căutare în zilele noastre, sunt convins că și în spațiul carpato-danubiano-pontic fojgăie james bonzi reciclați).

Uf, m-am răcorit, am isprăvit fraza asta lungă, vă explic titlul și pot apoi să plonjez în ceea ce un editorialist trebuie să facă, adică o scurtă analiză a albiei pe care curge activitatea publicației noastre și a micii familii de colibri încredințați că pot stinge incendiul necunoașterii cu stropul de apă pe care-l poartă fiecare-n cioc.

Titlul provine de la exercițiul literar-radiofonic pe care-l face, în fiecare dimineață, la RadioRomâniaActualități, un prieten al meu și al revistei, scriitorul Carol Mălinescu, în bijuteria intitulată „150 de cuvinte despre cei ce nu cuvântă”, în care Carol, pe post de La Fontaine, biciuie cu har și înțelepciune societatea umană.

Licuricii sunt botezați de Carol „licurici Costică”, pentru picul de lumină pe care-l dau lumii, ceea ce l-a dus cu gândul la șlagărul de mahala cu „Costică, Costică,/ Fă lampa mai mică,/ Costică, Costică / Ca să ne iubim”… Că atât ne-a mai rămas, frați și surori, 7,4 miliarde câți suntem astăzi pe Pământ, aflați încă la cheremul clasei „zeilor”, adică al unor indivizi care, la nivel de Mare Cerc al Rațiunilor Cosmice, nu prea pot primi certificat de sănătate mintală…

Așadar, să ne vedem de treburile noastre, vă îndemn, să credem, cum eu fierbinte cred, că societatea umană va accepta cândva o dictatură a elitelor, a universităților de pe planeta Terra, pentru ca cele mai luminate minți să fie cele care să deseneze orizonturile spre care se îndreaptă specia Sapiens. Împreună cu Marc, Cătălin, Cristian, Claudiu, Adrian, Oraan și Alex, bântuim țara și culegem informații din laboratoarele universităților și ale institutelor de cercetare și – pentru că suntem ferm convinși că acolo și numai acolo stă adevărul proceselor și mecanismelor ce duc pașnic și constructiv spre viitor – vi le împărtășim și domniilor voastre, cititorii (S&T are peste o sută de mii de cititori!) care vă doriți lumea înțeleaptă în care merităm să trăim.

Permiteți micul meu raport, ca de obicei, pe bumbi:

  • DOUĂ ZILE DE DEZBATERI LA MĂGURELE HIGH TECH CLUSTER au însemnat, în primul rând, reluarea minunatei povești a superlaserului care va face din București una dintre cele mai inteligente capitale ale lumii (toată stima pentru uriașul savant – manager care este academicianul Nicolae Victor Zamfir, poate primul dintre demnitarii noștri care a înțeles că marile realizări, mai ales cele aducătoare de bucurie, trebuie strigate cu glas tare) și care poate atrage la muncă minți de mare valoare, de aici și de aiurea.

    Dar, a urmat și completarea, pasul următor spre viitor, pe care remarcabilul universitar Adrian Curaj l-a imaginat cu câțiva ani în urmă și care acum iese la rampă spre publicul larg: transformarea zonei București Sud – Măgurele – Dunăre într-un Laser Valley , de tipul Silicon Valley-ului californian, ca zonă de economie inteligentă, unde companii de anvergură, dar si SRL-uri inovatoare să-și găsească spațiul de viață, muncă, dezvoltare.

    Domnul Dragoș Șeuleanu, animator al întâlnirii și domnul Marian Petrache, președinte al Consiliului Județean Ilfov au consolidat peisajul, alături de – detaliu important – câteva zeci de oameni de afaceri (printre ei… un chinez!), posibili investitori în această aventură a României inginerești.

  • LUNA ACEASTA, LA IAȘI, am avut bucuria să mă întâlnesc cu ceva oarecum asemănător, la altă scară. Profesorul Nicolae Seghedin, prorector al Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” și colegii săi au strâns laolaltă intelectuali ai urbei pentru comemorarea academicianului Dumitru Mangeron (110 ani de la naștere) și aniversarea a 25 de ani de la înființarea, de către faimoșii ingineri Vitalii Belousov și Boris Plăhteanu, a Institutului Național de Inventică.

    Institut care, așa cum sublinia și rectorul universității, profesorul Dan Cașcaval, poate lega înalta performanță a universitarilor cu munca cercetătorilor din institute (Institutul „Petru Poni”, de pildă), cu mass media ieșeană, dar și cu școlile, cu marile licee de unde viitorii studenți trebuie atrași spre facultățile tehnice și științifice.

  • ÎN ACEEAȘI ORDINE DE IDEI, academicianul Ion Dumitrache i-a strâns pe membrii CREDING (Coaliția Română pentru Educație în Inginerie) la Universitatea Politehnica București, într-o sală aflată nu departe de hangarul în care inginerul Aurel Vlaicu a construit faimoasele sale aeroplane.

    După raportul fostului rector al Universității Politehnica (chiar nu-i putem găsi Politehnicii bucureștene un nume, „Anghel Saligni”, de pildă sau „Dorin Pavel”, sau „Elie Carafoli”, sau „Henri Coandă”? – apropo, se pare că splendida casă pe care Henri Coandă a lăsat-o moștenire statului, pentru a fi Casa Gândirii Românești, a fost preluată în sfârșit, în totalitate, de către Academia Română, urmare mai ales a eforturilor academicianului Victor Voicu) s-a stabilit ca următoarea întâlnire a super-inginerilor români să aibă loc în mai 2017 la Iași.

    Prilej cu care, gândesc eu pozitiv, excelentul manager care se dovedește a fi profesorul Nicolae Seghedin ne va anunța funcționarea „hub”-ului care să lege universitățile ieșene cu cele din Suceava, Chișinău, Cernăuți, cu liceele mari ale zonei, cu institutele de cercetare și – amănunt deloc de neglijat – cu mass media locală (căci TVR Iași, cu un profesionist de talia inginerului Vasile Arhire, Radio Iași, revistele și ziarele locale pot servi strădania elitelor universare).

  • WISHFULL THINKING, DORINȚI DEȘARTE? Ei bine, când scriu aceste rânduri, mă aflu doar la o zi de o întâlnire pe care am avut-o la Constanța, la Universitatea „Ovidius”, unde profesorul Eden Mamut a pus la treabă „hub”-ul local, încheind o zi de muncă intelectuală de mare randament, începută cu un concurs de proiecte pe teme de Energetică ale studenților și elevilor constănțeni.

    Înșir proiectele premiate și dau lista premianților, experiența jurnalistică și pedagogică îmi spune că părinții și bunicii sunt foarte sensibili la asemenea evidențieri: la elevi a câștigat o echipă de la Liceul Tehnic de Electrotehnică și Telecomunicații (Andrei Argint și Florentin Sesna, cu lucrarea „Cristale piezoelectrice”); la studenți, în ordinea premiilor: Cristian Ionuț Mocanu („Ultra-capacitor pentru stocarea energiei electrice”), Alin Ciursa („Ventilație cu recuperator de căldură cu tuburi termice”) și Mădălina Verdaș („Utilizarea celulei de combustie microbiană pentru epurarea apei”) – toți alumni ai universității constănțene.

    După concurs a urmat un brain storming al celor prezenți, profesorul Mamut din partea Universității „Ovidius”, inginera Adriana Mircea de la filiala din România a companiei General Electric, inventatorul Iulian Horneț (constructor de centrale termice ultraperformante, pe bază de peleți de biomasă), I. Voinea, un inginer româno-australian (care după 20 de ani la Antipozi a hotărât să se întoarcă acasă, un reprezentant al firmei Morison (care a ridicat eolienele de la Cogealac), un inginer proiectant de la firma kazaho-română RomInServ, un cercetător de la Universitatea Politehnica Bucureși, inginerul Bogdan Ștefan Vasile (care ne-a surprins plăcut cu un raport și cu imagini privind dotarea, experimentele și analizele de înaltă precizie pe care le face universitatea sa) și, remarcabil, inventatorul Nicolae Dimaca, autor al unor teorii despre originea Universului și ofertant de sprijin atât pentru „hub”, cât și pentru clubul de știință local, la care, sperăm noi, cei de la S&T, că elevii excepționali ai faimosului profesor Ion Băraru de la Colegiul „Mircea cel Bătrân” vor fi, ca să zic așa, printre cei ce vor conduce balul.

Inițiativele profesorilor și cercetătorilor I. Dumitrache, N. Zamfir, A. Curaj, N. Seghedin, E. Mamut, D. Șeuleanu sunt cele mai sigure semne că societatea se mișcă. Ca și, la alt nivel, urmare a inițiativei prietenului nostru, regizorul Alice Barb, care a înființat la „Casa Artelor” din Sectorul 3 al Capitalei cursurile de Știință și Tehnică pentru elevi de clasele IV, V și VI, dar și pentru savanți mai mititei din clasele I și a II-a, unde „profesorii” sunt chiar colegii mei, pe care îi trec toate sudorile în după-amiezele de luni și marți, în cadrul Programului „Pepiniera de talente”. Splendidă inițiativă, care se adaugă multor fapte de arme petrecute la „Casa Artelor”.

Licuricii, după cum vedeți, luminează, încă luminează.

P.S. 1 Poate că o soluție pentru a stabiliza societatea ar fi un viitor guvern de profesioniști de mare calibru. Îmi permit să sugerez ca în cel mai important post din Guvernul următorilor ani, cel al Ministerului de Externe (vezi jelania de la începutul articolului) să fie, indiferent de partid, unul dintre marii noștri specialiști: Teodor Meleșcanu, Mircea Geoană, Sergiu Celac. La invizibilul Minister al Tineretului o văd pe campioana olimpică dr. Laura Badea Cârlescu. Poate că dascălii își aleg ei înșiși un ministru al Educației, al școlilor. Iar lumea științei și universitarii un Ministru al învățământului Superior și Cercetării Științifice. Ministerul Transporturilor l-aș scoate integral la licitație internațională; să-l ia cine s-o pricepe… Whisfull thinking.

P.S. 2 Se zvonește că observatorul astronomic popular Vasile Urseanu va fi ocupat de un comando de birocrați de la Muzeul Municipiului București. Amintim că, prin testament, legendarul amiral a lăsat moștenire clădirea statului român doar pentru a fi observator astronomic.

Comentați pe Facebook