Nurca europeană (Mustela lutreola L.) este una dintre cele mai rare și periclitate specii de mamifere existente pe continentul nostru, actualmente supraviețuind doar în cinci țări pe glob: Rusia, Spania, Franța, Ucraina și România. Rezervația Biosferei Delta Dunării (RBDD) reprezintă unul dintre ultimele refugii ale acestei specii la nivel de areal, însă odinioară înregistra o distribuție largă în România.

În Rezervația Biosferei Delta Dunării, nurca europeană este larg răspândită. Practic, exceptând acvatoriile întinse, localitățile, polderele agricole și silvice, prezența speciei a fost confirmată în majoritatea zonelor din RBDD (Marinov M., 2011). Populația de nurcă europeană din RBDD a fost evaluată la minim 1.130 de exemplare, respectiv maximum 2.280 de exemplare.

DETALII PRIVIND MORFOLOGIA, TROFOBIOLOGIA, COMPORTAMENTUL ȘI ECOLOGIA NURCII EUROPENE

MORFOLOGIE. Nurca europeană este o specie de mustelid de talie medie, cu un corp suplu, alungit, cap mic și aplatizat. Blana este de culoare maroniu închis (cu variabilitate individuală), lucioasă, cu alb în jurul gurii. Urechile sunt mici și rotunde; coada reprezintă circa 40% din lungimea corpului (cap + trunchi), iar membrele sunt relativ scurte.

Dimensiuni: lungimea capului și a trunchiului, 349-430 mm pentru masculi și 320-400 mm pentru femele. Greutatea medie, 739 g la masculi și 440 g la femele (Murariu și Munteanu, 2005); în urma studiilor noastre media greutății la masculi a fost de 900 de grame, iar la femele de 474 de grame (Marinov M., 2011).

nurca-europeana-delta-dunarii-incdd-stiinta-tehnica-2

TROFOBIOLOGIE. În privința hranei, nurca nu prezintă o specializare strictă. De regulă apelează la hrana care se poate obține cel mai facil. În unele zone, până la 85% din hrană este formată din amfibieni (broaște și tritoni), dar și pești, crustacee și mamifere mici. În urma studiilor proprii de trofobiologie, spectrul de hrană al nurcilor din Delta Dunării variază, funcție de sezon, dar este reprezentat în general de pești de talie mică și medie, amfibieni și mamifere mici. Necesarul de hrană zilnică este de cca. 140 – 180 g.

REPRODUCERE. Partenerii se întâlnesc pentru reproducere în lunile februarie-martie. Gestația durează 35-72 de zile, diferența fiind din cauza întârzierii implantării ovulului fecundat în cazul unor femele. Maturitatea sexuală este atinsă de la vârsta de 9 luni. Fătările au loc în iunie-iulie, o singură reproducere pe an, 4-7 pui (Murariu și Munteanu, 2005).

LONGEVITATE. Dacă în captivitate nurcile europene pot trăi 10-12 ani, în sălbăticie trăiesc 7-8 ani (după Murariu și Munteanu, 2005).

ETOLOGIE. Nurca europeană este un animal solitar, predominant nocturn și crepuscular, atât terestru, cât și acvatic. Iarna nu hibernează. Deși activitatea maximă se înregistrează în perioadele crepusculare, observațiile recente indică o tendință crescătoare a activității diurne. Nurcile au fost observate în timpul zilei atât în sezonul rece, cât și în cel cald. Adăposturile și le face în galerii lărgite ale șobolanilor de apă sau ale bizamilor, de obicei lângă arborii de pe malul apei (preponderent sălcii). Uneori și în scorburi, pe sol, stufăriș sau desișuri de vegetație ierboasă.

ECOLOGIE. Din start trebuie menționat faptul că aceasta este un prădător, poziționându-se astfel în partea superioară a piramidei trofice din cadrul ecosistemelor deltaice. Astfel, importanța nurcii europene este deosebită din punct de vedere ecologic, mai ales în zonele unde se înregistrează o frecvență și o abundență ridicată a acesteia, jucând un rol important în controlul speciilor pradă.

METODE DE MONITORIZARE

CAPTURARE. Capturarea specimenelor vii se realizează în condiții speciale reglementate de legislația în vigoare astfel încât metoda și numărul de exemplare capturate în scop științific (în vederea prelevării probelor de ADN și pentru determinarea gradului de sănătate al populației din zonă) este strict stabilit.

Capcanele folosite pentru capturare sunt selective, conform cerințelor Convenției de la Berna. Acestea au dimensiunile 50 x 16 x 16 cm și sunt de tipul capcanelor cușcă, cu o singură intrare, momeala folosită fiind sardine în ulei vegetal. Perioada optimă de capturare în scop științific a nurcilor europene este în lunile februarie – martie.

nurca-europeana-delta-dunarii-incdd-stiinta-tehnica-3

OBSERVAȚII. În RBDD monitorizarea nurcilor europene se face prin observarea directă sau indirectă (urme, vizuini, resturi de mâncare și excremente) de către cercetătorii Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării – INCDD.

CAMERE CU SENZORI. Camerele se amplasează câte una sau în pereche în locații stabilite selectiv (cu semne de prezență) sau aleator, funcție de informațiile deja existente sau de obiectivul studiului. În mod uzual, camerele se montează pe arbori, la înălțimi ce pot varia între 70 și 130 cm, în funcție de condițiile din teren.

STATUTUL CONSERVATIV AL NURCII EUROPENE ÎN ROMÂNIA

Din punct de vedere al stării de conservare, nurca europeană este încadrată în:

  • Lista Roșie IUCN – nurca europeană este încadrată în categoria speciilor critic periclitate (următoarea categorie fiind cea de specie extinctă în sălbăticie);
  • Cartea Roșie a Vertebratelor din România – statut de specie periclitată.
  • Lista Roșie a speciilor de plante și animale din RBDD – nurca europeană este încadrată în categoria speciilor vulnerabile;
  • Convenția de la Berna din 19 septembrie 1979 (Anexa II: specii de animale europene strict protejate);
  • Directiva Consiliului European nr.92/43EEC din 1992 (Directiva Habitate) privind conservarea habitatelor naturale, faunei și florei sălbatice (Anexa II, nurca europeană fiind și o specie prioritară) și specii animale și vegetale de importanță comunitară care necesită protecție strictă (Anexa IV);

FACTORII LIMITATIVI.

Cauzele care determină dinamica mărimii populației de nurcă europeană se împart în cele naturale, abiotice și biotice și cele provocate direct sau indirect de intervenția umană.

Factorii limitativi naturali. Principalii factori naturali abiotici care influențează negativ starea nurcilor sunt cei climatici și cei hidrologici. Dintre factorii limitativi naturali biotici amintim prădătorii (deși nu există evidențe clare, sunt enumerate în literatură vidra, vulpea, dihorul, jderul de copac, enotul, șacalul și unele specii de păsări răpitoare), impactul competitorilor, paraziții și unii agenți patogeni de origine virală.

Factorii limitativi antropici. Se consideră că dispariția nurcii europene este posibil să fi fost inițiată de ultima glaciațiune, însă a fost agravată de despăduriri, desecările mlaștinilor și poluarea apelor. Cauza dispariției speciei din Europa Centrală nu este elucidată, dar este foarte probabil că reducerea dramatică și fragmentarea zonelor umede din regiune au contribuit semnificativ la declinul și în final la dispariția speciei.

Chiar dacă aceste cauze variază, există totuși un numitor comun: schimbarea condițiilor de mediu. În concluzie, motivul real și incontestabil al declinului nurcii europene constă în primul rând în distrugerea habitatelor naturale, îndeosebi a zonelor umede pe plan paneuropean, la care se suprapune – cel puțin în condițiile Deltei Dunării – vânătoarea cu armă și capcane neselective, îndeosebi cele utilizate pentru bizami.

nurca-europeana-delta-dunarii-incdd-stiinta-tehnica-4

Există o multitudine de alți factori antropici (cel puțin potențial) limitativi în RBDD, însă, datorită complexității fenomenului, efectul acestora este foarte dificil de cuantificat. Astfel, pe lângă braconaj, amintim turismul haotic din RBDD, incendierea stufului, deranjul produs de circulația navelor sau a ambarcațiunilor de mare viteză, pescuitul comercial (explozia de construcții ale pescarilor în zonele mai înalte din deltă, zone folosite de obicei de nurci), iar relativ recent mortalitățile provocate de mașini pe sectoarele de șosea care traversează zone umede din RBDD.

MĂSURI DE MANAGEMENT PENTRU CONSERVAREA SPECIEI

  • Inventarierea tuturor zonelor din RBDD pentru identificarea prezenței nurcii europene;
  • Evaluarea și monitorizarea anuală a efectivelor de nurci europene din RBDD prin intermediul metodelor neinvazive;
  • Monitorizarea dinamicii spațiale a mai multor nurci europene prin intermediul emițătoarelor radio și satelitare;
  • Construirea unui centru de reproducere în captivitate a nurcilor europene;
  • Acțiuni de renaturare a tuturor polderelor agricole din RBDD;
  • Refacerea zonelor naturale din RBDD afectate de construcții permanente și temporare;
  • Reorganizarea condițiilor practicării turismului în RBDD și de monitorizare a implementării acestora;
  • Acțiuni eficiente de combatere a braconajului;
  • Acțiuni de control al unor specii cu efect limitant major asupra nurcii europene;
  • Desemnarea de noi zone protejate dacă viitoarele cercetări indică necesitatea acestora;
  • Acțiuni de conștientizare în toate școlile din localitățile din RBDD privind importanța conservării biodiversității.

Comentați pe Facebook