Nota: acest text a fost publicat în numărul din februarie 2016 al revistei Știință și Tehnică

Anul 2015 i-a adus lui Elon un mare necaz. Pe 28 iunie, când racheta Falcon 9 a explodat în aer, la 139 secunde după decolare. Au fost destui aceia care au considerat această catastrofă ca marcând sfârşitul ambiţiilor SpaceX. Ancheta a devăluit că un mic suport, care susținea un rezervor de heliu sub presiune, a cedat în timpul zborului. O componentă aproape neînsemnată, care era produsă de un furnizor extern, punea în primejdie cel mai ambițios program spațial din prezent.

Până la acea dată, SpaceX efectuase șapte teste pentru aterizarea pe verticală a primei trepte a lansatorului Falcon 9. Deși ultimele două erau aproape de reușită, nu s-a reușit în niciunul dintre ele aterizarea verticală. Părea a fi o misiune imposibilă acest obiectiv ambițios.

De fapt, versiunea lansatorului Falcon 9 utilizată pentru teste nu era cu totul aptă pentru a realiza cu succes aterizarea pe verticală a primei trepte. A fost nevoie să fie modernizat lansatorul, care acum poartă numele de Falcon 9 v1.2. Sunt folosite versiuni modernizate ale motoarelor rachetă folosite la prima și la a doua treaptă, care asigură acum o forță de tracțiune mai mare decât la versiunile anterioare, ceea ce duce la o creștere cu 33% a performanțelor lansatorului, față de versiunea anterioară.

De asemenea a fost scăzută temperatura carburantului (kerosen) și a oxidantului (oxigen lichid) , ceea ce a dus la o creștere a densității lor. Practic, la același volum al rezervoarelor pot fi transportate cantități mai mari de combustibil și oxidant. S-a mai îmbunătățit și trenul de aterizare, s-a modificat structura primei trepte și au fost optimizate aripioarele grilaj (grid fins), care sunt folosite pentru stabilizarea și controlul atitudinii primei trepte pe perioada reântoarcerii pe Terra.

Nu voi da mai multe detalii despre modificările aduse lansatorului Falcon 9, ele țin de o altă poveste.

Pe 22 decembrie 2015, la ora 01:29 GMT, de pe Complexul de lansare 40, de la Cape Canaveral, decola Falcon 9, care transporta spre orbita terestră 11 sateliți Orbcomm. Acesta era obiectivul principal al SpaceX, un obiectiv care a fost pus în umbră de cele ce aveau să urmeze.

La circa două minute și jumătate după decolare, prima treaptă accelerase lansatorul pînă la viteza de circa 6.400 km/h și atingea altitudinea de 81 km, după care și-a încheiat rolul pentru obiectivul principal al misiunii și s-a detașat de restul vehiculului.

La circa patru minute de la lansare, cu ajutorul unor motoare rachetă de corecție cu azot comprimat, prima treaptă s-a rotit cu 180 de grade, după care au fost pornite motoarele principale, pentru frânara vehiculului. După parcurgerea acestei etape, timp de circa patru minute stabilizarea și corectarea traiectoriei de coborâre s-a realizat, în principal, cu aripioarele grilaj, amplasate în partea superioară a primei trepte.

La circa 8 minute de la lansare sunt repornite pentru scurt timp motoarele principale ale primei trepte pentru a micșora viteza de coborâre.

La 9 minute și 20 de secunde de la lansare sunt repornite motoarele principale și la scurt timp este depliat trenul de aterizare. După alte 20 de secunde prima treaptă a rachetei Falcon 9 ia contact cu solul, în zona prevăzută pentru aterizare. De la centrul de control al zborului comentatorul pentru public exclamă: ”LZ 1, Falcon a aterizat!”

Este o variantă a exclamației lui Armstrong, rostită în momentul în care modulul lunar, Eagle, lua contact cu suprafața selenară. LZ1, desemnează zona de aterizare aflată la circa 10 km de locul lansării.

În acea zi de 22 decembrie 2015 s-a scris o importantă pagină din istoria tehnologiei spațiale. Se deschide, în sfârșit, după prea multe decenii, drumul către un acces ieftin la transportul către spațiul cosmic. Așa cum remarca Elon, costul total al lansării rachetei Falcon 9 este de 60 milioane de dolari. Din această sumă combustibilul plus oxidantul reprezintă numai 200.000 de dolari.

Având în vedere faptul că SpaceX își propune reutilizarea treptelor rachetei Falcon 9, după un minimum de operații de întreținere, costul fiecărui kilogram de sarcină utilă transportat pe orbita terestră ar putea scădea de 100 de ori.

La începutul acestui an, Elon anunța că în urma inspecției efectuate s-a constatat că motoarele primei trepte a rachetei Falcon 9 sunt în bună stare de funcționare și că în scurt timp vor fi supuse unor teste de funcționare la sol. Vești bune de la SpaceX, nu-i așa? Vă spuneam eu la începutul acestui text: trăim vremuri neaștepatat de frumoase.

Omul

Trebuie să vă spun acum că îl voi adăuga pe Elon la scurta listă de frați ai mei.

L-am văzut pe fratele meu într-un interviu din 2012, cu ochii stând să-i plângă. Vroiau unii să îl pună în încurcătură și au difuzat un mic material în care Neil Armstrong și Gene Cernan afirmau în fața unei comisii a senatului american că finanțarea guvernamentală a programelor spațiale private, pentru zborurile cu echipaj uman, este o risipă de bani și o amenințare pentru poziția americană, de lider în domeniul explorării spațiale. Moderatorul emisiunii, Scott Pelley, l-a rugat să facă un comentariu despre cele spuse de astronauți.

A urmat o pauză lungă, camera s-a fixat pe fața lui Elon, iar ochii lui s-au umezit. ”Oamenii aceștia sunt eroii mei, așa că îmi este foarte greu”, a spus el, cu pauze mari între cuvinte, ”știți, mi-aș dori să vină să mă viziteze și să vadă lucrurile pe care le facem la SpaceX. Cred că și-ar schimba părerea…” Iar ochii lui Elon erau umezi atunci când rostea aceste cuvinte.

Acesta este înca un motiv pentru care, din prieten, Elon mi-a devenit frate.

  • Primul episod al seriei este aici
  • Al doilea episod al seriei este aici
  • Al treilea episod al seriei este aici
  • Al cincilea episod al seriei este aici

Comentați pe Facebook