Potrivit celor mai recente cercetări neurologice, se pare că, pentru o poveste de dragoste durabilă între doi oameni, vârfurile săgeților pe care Cupidon le înfige în aceștia atunci când le intersectează drumurile ar trebui să fie bine înumuiate în oxitocină.

 

Nu de puțin timp știu oamenii de știință că  acest hormon este esențial în menținerea fidelității față de partener în cazul rozătoarelor monogame și nici că îi face pe oameni mai încrezători unii în ceilalți, dar abia acum au descoperit specialiștii că oxitocina este crucială în fenomenul formării și menținerii relațiilor amoroase.

O pleiadă de studii recente indică faptul că oxitocina ne face mai empatici, mai filantropi și mai deschiși – toate necesare pentru cupluri ca să serbeze nu doar o zi a Sfântului Valentin, ci mai multe. Aceste descoperiri i-au determinat pe unii cercetători chiar să investigheze dacă oxitocina poate fi utilizată în cazul terapiei de cuplu.

În cadrul testelor, cele mai ridicate niveluri de oxitocină ale indivizilor au fost înregistrate în perioada de îndrăgostire. De asemenea, hormonul a putut fi corelat și cu longevitatea relațiilor, cuplurile care prezentau cele mai înalte cote menținându-se și după șase luni de la testare. Acești îndrăgostiți rezonau mai bine unul cu celălalt în cuplu, își terminau frazele reciproc, râdeau împreună și se atingeau mai des.

Totuși, recunosc specialiștii, nu era foarte clar dacă oxitocina era într-adevăr responsabilă pentru stabilitatea cuplului șase luni mai târziu sau dacă, dimpotrivă, cuplurile care erau mai puțin conectate au eșuat să declanșeze sistemul hormonal cu pricina.

Experimental, cercetătoarea Beate Ditzen de la Universitatea din Zurich, le-a pulverizat unor cupluri direct în nas un lichid ce conținea oxitocină și le-a cerut apoi să discute despre subiecte care de obicei îi aruncă în dispute. S-a observat că acele cupluri tratate aveau o comunicare mult mai bună decât cele din grupul de control, care nu primiseră oxitoncină. Nivelurile de cortizol (un hormon al stresului) ale bărbaților și femeilor din primul grup au scăzut iar comunicarea a fost îmbunătățită – zâmbete mai dese, contact vizual sporit și exprimarea sentimentelor.

Dar, problema rămâne: hormonul influențează comportamentul, sau comportamentul influențează hormonul? Rămâne de văzut. Oricum, cercetătorii sunt siguri că între doi oameni între care nu există deja o conexiune naturală, nicio cantitate de oxitocină administrată artificial nu ar putea aprinde scânteia dragostei.

Sursa

Foto

Comentați pe Facebook