0
(0)

Cercetătorii au reuşit să copieze chimia vieţii în versiunile sintetice de ADN şi ARN,  cu ajutorul unor molecule numite polimeraze.

 

Studiul cercetătorilor britanici, publicat în revista Science, demonstrează că ADN-ul şi ARN-ul nu sunt singurii care au capacitatea de a coda informaţia genetică şi de a o transmite mai departe urmaşilor.

Motivaţia replicării funcţiilor ADN şi ARN este determinarea modului lor de apariţie la începuturile vieţii pe Terra. Mulţi dintre savanţi consideră că ARN-ul a apărut primul şi că a fost precedat de o moleculă mai simplă, care îndeplinea aceleaşi funcţii. ADN-ul are o structură dublu-elicoidală (arc spiral sau helix dublu) în timp ce ARN-ul este format dintr-o singură spirală sau „scară” ori \”lanț\”.

Cercetătorii britanici, conduşi de dr. Phillip Holliger, de la UK Medical Research Council’s Laboratory of Molecular Biology au creat şase molecule cu funcţii identice ADN şi ARN, numite acizi xeno-nucleici sau XNA, prin înlocuirea legăturilor de zahăr ( 2-dezoxiriboză) dintre „zalele lanțurilor” ADN, dar cu păstrarea nucleobazelor. Deoarece nucleobazele erau identice, moleculele rezultate se puteau uni cu cele naturale. De altfel, un alt studiu, publicat recent în Nature Chemistry, arăta acelaşi lucru.

Însă, esenţial în crearea unei „genetici sintetice” complete este un set de acizi nucleici, precum ADN sau ARN, care nu numai să transporte informaţia genetică, dar să permită şi modificarea şi transmiterea acesteia, adică să permită evoluţia şi ereditatea.

Pentru a realiza aceasta a fost nevoie de ajutorul unor molecule numite polimeraze, care, la momentul când ADN-ul sau, după caz, ARN-ul îşi „desfac şi expun” informaţia genetică, ajută la crearea de molecule ADN noi.

Echipa dr. Holliger a reuşit să dezvolte nişte polimeraze care efectiv transcriu codul ADN-ului lor sintetic către cel natural şi apoi către un alt ADN sintetic.

Procesul evolutiv a fost stimulat în laborator – unul dintre analogii ADN a fost proiectat astfel încât să se „agaţe” de o anume proteină ţintă, moleculele ADN care nu reuşeau acest lucru fiind eliminate.

În ciuda rezultatelor pozitive obţinute în cadrul experimentului, cercetătorii avertizează că acestea nu reprezintă cu adevărat o platformă genetică sintetică completă, pentru a vorbi despre aşa ceva fiind necesară crearea unui sistem care să nu necesite deloc intermediari ADN.

 

Sursa

Sursa Foto: SPL

Cât de util a fost acest articol pentru tine?

Dă click pe o steluță să votezi!

Medie 0 / 5. Câte voturi s-au strâns din 1 ianuarie 2024: 0

Nu sunt voturi până acum! Fii primul care își spune părerea.

Întrucât ai considerat acest articol folositor ...

Urmărește-ne pe Social Media!

Ne pare rău că acest articol nu a fost util pentru tine!

Ajută-ne să ne îmbunătățim!

Ne poți spune cum ne putem îmbunătăți?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here