Faptele și gândurile omenirii, speculațiile, descoperirea și înțelegerea naturii, mitologia, activitățile religioase, producția artizanală, științifică, artistică, artefactele de orice fel, obiectele și clădirile cu semnificație istorică, toate constituie patrimoniul cultural.

Neprețuita zestre care ne arată identitatea este mărturia trecutului care explică, justifică și îndrumă viitorul. Muzeele, bibliotecile, arhivele, bisericile, mânăstirile, unele edificii sau situri arheologice, adăpostesc și întrețin, studiază și valorifică patrimoniul cultural.

Dezvoltarea științei patrimoniului se bazează desigur pe cercetarea obiectului cultural: compoziția acestuia trebuie analizată pentru a putea fi conservat, restaurat și expus în spațiul public; datarea, stabilirea provenienței și autentificarea sa trebuie stabilite; semnificația sa trebuie studiată pentru a permite interpretarea istorică și culturală.

Cu precădere în ultimii 15 ani, IFIN-HH și-a asumat o parte covârșitoare din activitățile menționate mai sus:

  • a derulat parteneriate de cercetare împreună cu cele mai importante muzee din București și din țară – sunt implicate grupuri din trei departamente ale institutului;
  • a devenit partenerul științific al procuraturii în eforturile de recuperare a unor bunuri culturale sustrase și expatriate (ex: brățările dacice, kosonii);
  • a dezinfectat peste 300 m3 de obiecte de patrimoniu pentru diverse instituții culturale (muzee, arhive, biblioteci, biserici, mânăstiri);
  • utilizând atât fonduri guvernamentale cât și internaționale, institutul s-a înzestrat cu echipamente analitice și de intervenții performante, pentru conservarea patrimoniului (trei acceleratori de particule, o instalație de dezinfecție prin iradiere, ICP-MS și alte echipamente analitice deosebite);
  • s-a implicat în numeroase și variate activități internaționale, organizând sesiuni de școlarizare, trimițând experți români peste hotare, colaborând la scrierea și editarea unor lucrări științifice, preluând tehnologii speciale (ex: consolidarea obiectelor poroase);
  • și-a instruit tineri cercetători sprijinind numeroase teme de doctorat legate de conservarea patrimoniului;
  • are un program de cercetare cu finanțare internă ce cuprinde teme de analiză și conservarea patrimoniului, datare prin metoda Carbon 14 și autentificarea de opere de artă.

Pentru IFIN-HH a fost clar că, în epoca modernă, echipamentele necesare pentru studiul și conservarea patrimoniului (scumpe, sofisticate, high-tech) nu pot fi gestionate în instituții culturale. Majoritatea nu pot fi folosite exclusiv pentru uzul patrimoniului cultural. Nici cele mai reputate muzee din lume nu-și pot permite asumarea unor asemenea cheltuieli pe cont propriu.

Specializările necesare cercetătorilor și tehnicienilor ce operează echipamentele menționate sunt FIZICA și INGINERIA NUCLEARĂ. Pe aceste baze a început aventura care a condus astăzi la un adevarat CENTRU DE EXCELENȚĂ PENTRU STUDIUL ȘI CONSERVAREA PATRIMONIULUI CULTURAL NAȚIONAL, care funcționează de 15 ani, se dezvoltă constant din inițiative proprii, atragând și fonduri externe pentru aceasta și a reușit formidabila performanță de a realiza sudura cu muzee și alte instituții culturale din România.

 

Alegem în exemplele de mai jos câteva intervenții pe care le considerăm pilduitoare:

BRĂȚĂRILE DACICE

Ultimul deceniu al secolului trecut a fost trist pentru patrimoniul cultural al României, căci braconieri cu detectoare de metale performante scotoceau locurile sacre ale Daciei. Complicitățile locale au făcut hoțiile acestea foarte eficiente.

Reacția instituțiilor românești nu a fost promptă de la început, dar când a apărut, a devenit consistentă. Procuratura din Alba Iulia, împreună cu Interpolul și cu organisme specializate în trafic cu obiecte de artă din toata lumea, a recuperat averi inestimabile. Printre aceste piese se numără (deocamdată) 13 brățări dacice, cântărind cam tot atâtea kilograme de aur.

Ca să scape cu pedepse mai mici, hoții au intoxicat mass-media cu ideea că brățările sunt manufacturi recente, deci nu sunt obiecte de patrimoniu. Într-adevăr, nu se descoperiseră artefacte dacice din aur. Dar se știa prea bine despre aurul dacic ce a adus Romei o sărbătoare ce părea fără sfârșit.

A fost o mare dezbatere științifică internațională privind autenticitatea acestor brățări, cu argumente estetice, tehnice și științifice. Disputa a fost definitiv tranșată de analizele compoziționale făcute de specialistul IFIN-HH, Dr. Bogdan Constantinescu, care a demonstrat că aurul folosit este originar din Transilvania și că neomogenitatea de-a lungul spirelor indica o tehnologie antică. Brățările pot fi admirate la Muzeul Național de Istorie.

ÎN CAZ DE URGENȚĂ

Multe artefacte de patrimoniu sunt confecționate din lemn, piele, pergament, mătase, lână, iută, bumbac. Fiind materiale organice naturale, ele fac parte din ceea ce putem numi „ciclul vieții”. Aceste materiale sunt produse de plante și animale în timpul vieții, iar după moarte se dezintegrează în elemente primordiale pentru a relua ciclul.

Conservarea acestor artefacte înseamnă să le păzim de contactul cu factorii de degradare chimici, fizici dar, mai ales, biologici. Din punctul de vedere al insectelor sau al microorganismelor, aceste materiale sunt surse de hrană. Dificultatea luptei cu agenții biologici stă în numărul mare al agresorilor. Atât insectele, cât și mucegaiurile, se pot dezvolta în masa materialului, infestarea fiind greu de depistat în stadii primare. În special în cazul unor calamități, cantitățile de materiale ce trebuie tratate în timp scurt pot fi uriașe.

DEZINFECȚIA PRIN IRADIERE

Este metoda de intervenție ideală, căci se pot trata simultan volume mari și materiale compozite. Tratamentul este eficient în profunzime, timpul de tratament este scurt, metoda este simplă și necostisitoare. Nu există reziduuri nici chimice, nici radioactive. În exact același fel se sterilizează dispozitivele medicale.

Astfel, a fost tratat la IFIN-HH, în 2 zile, întreg inventarul de lemn al bisericii mari din Comuna Izvoarele, Prahova (~10m3) atacat de carii. A urmat a doua biserică din comuna Izvoarele și părți dintr-o a treia biserică – satul Urși, Vâlcea. Au mai fost dezinfectate sute de icoane pe lemn de la Muzeul Brăilei, Complexul Național Muzeal (CNM) MOLDOVA – Iași, CNM ASTRA – Sibiu, Mănăstirea dintr-un Lemn. A fost tratat tot inventarul Muzeelor AMAN și SEVEREANU din București, covoare de la Palatul Mogoșoaia, mobilier de la Muzeul COTROCENI și altele.

ÎN SLUJBA SFINȚILOR

În anul 2014 s-au implinit 300 de ani de la martiriul Brâncovenilor. Evenimentul a fost comemorat în multe feluri. O splendidă expoziție a fost gândită și pregătită timp de câțiva ani de către o renumită pictoriță și restaurator de icoane pe lemn – d-na Elena Murariu. Pentru a dăinui, suportul de lemn a fost dezinfectat prin iradiere. Tot așa, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea dintr-un Lemn, atacată violent de mucegai după o restaurare neprofesionistă, a fost salvată prin dezinfectare la IFIN-HH.

O PLECĂCIUNE ÎN FAȚA CUVÂNTULUI SCRIS

Să ții în mână o carte care ar fi putut fi răsfoită de Ștefan cel Mare sau de o altă mare personalitate a istoriei este o experiență greu de uitat. Noi am trăit acest sentiment special, căci dezinfecția prin iradiere se aplică cu success la cărți, documente, biblioteci și arhive de orice fel. De fapt, tratamentul suportului papetar este o direcție de acțiune unde conservarea prin iradiere poate fi extraordinar de folositoare.

Sunt câteva aspecte deseori trecute sub tăcere, căci până la apariția dezinfecției prin iradiere, nu existau soluții cu preț rezonabil. Astfel, majoritatea arhivelor nu au documente de valoare intrinsecă mare. Dar există legi care obligă instituțiile să păstreze contracte, cărțile de muncă, altele, chiar și jumătate de secol.

Acestea sunt locuri „neproductive”, în care nimeni nu investeste, cu consecința unor condiții de păstrare precare. În orice bibliotecă sau arhivă se dezvoltă o populație de microorganisme, în special mucegaiuri, care deseori fac atmosfera interioară nu numai irespirabilă, dar și nocivă. Bolile de plămâni sunt bolile profesionale ale arhivarilor.

Și în bibliotecile cu cărți vechi, valoroase, se dezvoltă microorganisme. În cazul în care controlul condițiilor de păstrare (temperatură, umiditate, praf) este eficient, cărțile vor conține doar forma de rezistență a mucegaiurilor – sporii (contaminarea s-a produs înainte de epoca modernă).

Însă, dacă un asemenea spațiu este inundat, se creează condiții ca mucegaiurile să se dezvolte exploziv. Și nu trebuie evocate doar situații catastrofale precum inundația din Florența (1970), sau cea din Praga (2002). Este suficient să ne gândim, de ex., la o țeavă care cedează în weekend. Salvarea în aceste situații este foarte costisitoare. Dacă însă cărțile din aceste depozite sunt dezinfectate în prealabil, acțiunile de salvare sunt mult simplificate și ieftinite.

Există o tendință de digitizare a arhivelor. Pentru că fotocopierea/scanarea presupun răsfoirea documentelor, pentru protejarea lucrătorului acestea trebuie dezinfectate în prealabil. Și cel mai simplu, mai sigur și mai ieftin, este prin iradiere.

Printre cei care au înțeles cele de mai sus și au trimis documente papetare la IFIN-HH pentru dezinfecție prin iradiere se numără Muzeul Național de Istorie a României, Muzeul Brăilei, Muzeul Cotroceni, Palatul Mogoșoaia, CNM MOLDOVA, depozite private de arhive etc.

ALTE POVEȘTI

Nicăpetre este numele public al unui sculptor din Brăila, care si-a câștigat faima în Canada, unde a trăit în ultima parte a vieții. A donat orașului natal splendide piese monumentale din lemn. După zeci de ani de stat afară, piesele de sute de kilograme au căpătat un atac fungic consistent. Astfel, muzeul brăilean s-a trezit în imposibila situație de a poseda reale valori artistice, de a avea o clădire splendidă care să le adăpostească, dar să nu poată introduce acolo piesele contaminate. Ar fi însemnat să introducă în clădire un cal troian. Pentru piese de asemenea dimensiuni, dezinfecția prin metode clasice este practic imposibilă. Soluția a fost tratamentul prin iradiere.

Imediat după 1989, Arhiva noastră Națională de Filme era adăpostită în mai multe locații. În una dintre acestea a plouat, iar gelatina peliculei a devenit un excelent substrat nutritiv pentru ciuperci. Sute de role de filme au devenit neutilizabile și în pericol de degradare totală. Trebuia stopată agresiunea și neutralizat agresorul, pentru ca apoi să poată fi curățate și restaurate. Aceasta s-a întâmplat la IFIN-HH prin iradiere. Pentru că nu exista precedent mondial, s-au stabilit condițiile de tratament în urma unui program de cercetare efectuat în regim de urgență.

 

Curând vom putea vorbi cu mândrie despre datare prin metoda AMS-C14 efectuată la Măgurele. Intrat în funcțiune nu demult, laboratorul se găsește într-un proces îndelungat de intercomparare a performanțelor, după care va căpăta o recunoaștere oficială internațională a competenței și va intra în selectul club al laboratoarelor certificate. Tot curând va veni și consfințirea oficială a Centrului de Excelență pentru Studiul și Conservarea Patrimoniului Cultural.

Nu poate fi altfel, căci copiii au crescut și iau deja premii la școală, după cum am arătat, așa că părinții biologici trebuie uniți într-o familie, pentru ca moștenitorii lor să aibă condiții să-și valorifice capabilitățile dovedite.

Nu poate fi altfel și pentru că în Strategia Națională a Cercetării, Dezvoltării și Inovării pentru anii 2014-2020 regăsim printre prioritățile naționale „Patrimoniu și identitatea culturală”. Argumentarea menționează că „înțelegerea trecutului este esențială pentru anticiparea provocărilor societale, locale ori globale” și totodată că „domeniul este consecvent cu obiectivele Uniunii Europene”.

În fine, nu poate fi altfel și pentru că este mare nevoie de un plan național de studiu și conservare a patrimoniului, de o vedere de ansamblu pe termen lung și de o instituție capabilă, puternică și care să-l pună în aplicare. Iar pentru împlinirea acestei ctitorii, cel mai simplu lucru este să se oficializeze ceva ce există deja.

Comentați pe Facebook