Nu mai este chiar un secret – iar o pleiadă de teste de laborator o susțin – că aproape totul în lumea modernă, inclusiv fructele proaspete, prezintă în alcătuire un cocktail consistent de substanțe chimice de sinteză. Scopul principal al acestora este, în general, potențarea producției de masă și/sau al aspectului vizual atractiv al produselor. Unele dintre aceste chimicale sunt, putem spune, binevenite, nefiind în mod special dăunătoare, în timp ce altele trag după ele o reputație care nu le face cinste.

Autoritățile naționale și internaționale au legiferat folosirea numai în industria alimentară a peste 300 de aditivi, identificați global ca E-uri. Aceștia dau mâncării un aspect mai plăcut, un gust mai pregnant și mai ales un termen de valabilitate extins pe rafturile magazinelor, totul la un preț accesibil sau măcar atractiv. Este adevărat că o parte dintre E-uri provin din surse naturale și nu reprezintă un risc pentru sănătate. Totuși, majoritatea coloranților, îndulcitorilor, aromelor artificiale, conservanților, emulsificatorilor, insecticidelor, fungicidelor și ierbicidelor sunt produse sincetice, folosite la scară industrială.

substante-chimice-sanatate---stiinta-tehnica-2Teoretic, suntem protejați de legi impuse de autorități, prin care se prevede ca niciun produs – alimentar sau de altă natură – să nu conțină cantități periculoase dintr-o anumită substanță, dar nu trebuie să fii medic sau inginer chimist ca să îți dai seama că o expunere cumulată la unele substanțe sintetice prezente în mai multe produse poate ajunge să depășească și de câteva ori pragul „sigur” de aditivi, ceea ce implică un risc asupra sănătății noastre, a tuturor.

Și nu doar comportamentele noastre culinare ne expun acestor agenți poluanți, ci extragem doze mai mici sau mai mari și din medicamente și suplimente, produse cosmetice și hârtie (de ziar, carte și revistă – sic), din țesăturile hainelor pe care le îmbrăcăm și ale scaunelor pe care stăm, din apa pe care o bem și din aerul pe care îl respirăm. Țineți totuși cont că majoritatea dozelor despre care vorbim sunt sensibil sub pragul considerat nociv de factorii decidenți, în timp ce altele nu au niciun efect sesizabil asupra corpului omenesc.

Însă, și pe bună dreptate, nu suntem atât de interesați de ceea ce nu ne dăunează, ci mai degrabă de ceea ce reprezintă un potențial pericol, tocmai pentru a ne putea proteja. Urmează, deci, o trecere în revistă a ceea ce știm despre nouă chimicale din produsele de zi cu zi cel mai frecvent suspectate că ar avea posibile influențe nefaste asupra sănătății și a societății.

TRICLOSAN

Vrei să ai o respirație proaspătă, axile înmiresmate și în general o igienă ireproșabilă? Atunci, trebuie să știi că o substanță antimicrobiană cu potențial periculos pentru organismul omenesc, denumită TRICLOSAN, se află în compoziția multor produse cosmetice, de -îngrijire personală – așa cum sunt pasta de dinți și săpunul – și chiar în unele jucării.

substante-chimice-sanatate---stiinta-tehnica-3Încă din 1998, mai multe rapoarte medicale americane au indicat că triclosanul ar putea contribui la dezvoltarea rezistenței față de antibiotice. Apoi, în 2007, au apărut îngrijorări că substanța cu pricina ar putea altera sistemul endocrin – de reglare hormonală – al șoarecilor, îndeosebi funcția glandei tiroide, atunci când rozătoarele erau hrănite cu doze mari de triclosan. Chiar există indicații că triclosanul nu ar eficientiza spălatul pe mâini – producători precum Johnson & Johnson și Procter & Gamble au decis să elimine ingredientul din produsele lor.

În SUA, Minnesota a devenit primul stat american care a restricționat oficial utilizarea sa, în timp ce în Europa încă se investighează problema dezvoltării rezistenței la antibiotice. Comitetul Științific pentru Siguranța Consumatorilor din cadrul Comisiei Europene susține că triclosanul încă este o substanță sigură, dar recunoaște că există lacune în înțelegerea sa.

SCP

Datorăm plăcerea folosirii vaselor de gătit anti-aderente, a ambalajelor pentru alimente, a hainelor impermeabile, a țesăturilor sintetice, aței dentare și altor astfel de obiecte așa-numitelor SUBSTANȚE CHIMICE PERFLUORINATE (SCP), produse industrial pentru prima oară în anii ’40.

substante-chimice-sanatate---stiinta-tehnica-4Aceste substanțe sunt foarte eficiente în respingerea grăsimii și a apei, dar mai multe studii au demonstrat că urme ale lor sunt prezente, de ceva timp, chiar în sângele nostru. Femeile cu cele mai mari valori ale acestor substanțe în organism riscă de două ori mai mult decât celelalte să aibă nevoie de peste un an pentru a rămâne gravide. Se pare că 98% dintre oameni sunt expuși la substanțe chimice perifluorinate, care reduc fertilitatea.

Două dintre cele mai des întâlnite SCP în om și în mediul înconjurător sunt SULFOTANATUL DE PERFLUOROCTAN (PFOS) și ACIDUL PERFLUOROOCTANOIC (PFOA). Având structuri moleculare foarte puternice, aceste chimicale sunt extrem de dificil de dezintegrat, așa că persistă în mediu mulți ani la rând. Studiile pe animale sugerează că expunerea îndelungată la SCP poate altera nivelurile hormonale și chiar cauza cancer.

Studiile pe oameni au indicat că aceste substanțe pot îmbolnăvi tiroida și spori nivelurile de colesterol din organism, printre altele. Potrivit cercetătorului Scott Mabury, de la Universitatea din Toronto, Canada, testele de sânge făcute de oameni în ultima perioadă au dezvăluit prezența unui număr de compuși organo-fluorici dintre care jumătate nu pot fi identificați. „Acest lucru sugerează că există pe piață chimicale pe care nu le-am măsurat încă”, susține el.

COSMETICE

În 2004, opinia publică și consumatorii din toată lumea au fost „dați peste cap” de problema substanțelor chimice de prezervare din cosmetice denumite PARABENI, după ce un studiu a indicat că aceștia erau prezenți în 20 de mostre de țesut mamar canceros, îmbolnăvirea fiind corelată cu folosirea produselor de înfrumusețare și ingrijire personală de pe piață.

substante-chimice-sanatate---stiinta-tehnica-5Această situație a alimentat o dezbatere îndelungată despre siguranța folosirii parabenilor. Totuși, dovezile ulterioare care au legat aceste substanțe de cancerul mamar s-au dovedit străvezii. De aceea, autoritățile abilitate au hotărât că parabenii, deși suspectați că ar afecta sistemul endocrin, nu prezintă riscuri în dozele mici prezente în cosmetice.

Chiar și așa, deși în teste importante, în cadrul cărora li s-au administrat animalelor cantități mari de parabeni, aceștia nu s-au dovedit nocivi, din cauza presiunii publice, companiile producătorare de cosmetice au început, din 2012, să elimine parabenii din produsele lor.

MASE PLASTICE

FTALAȚII, săruri sau esteri ai acidului ftalic, sunt substanțe chimice utilizate în industrie ca plastifianți, pentru producția de materiale plastice, dar ei apar și într-o serie de alte zone ale vieților noastre, așa cum ar fi pastilele de tip capsulă și tonerul de imprimantă.

substante-chimice-sanatate---stiinta-tehnica-5Ca rezultat, niveluri reduse ale acestui grup de substanțe chimice s-au detectat în aproape toți indivizii testați de Centrele de Control și Prevenție a Bolii din SUA. Numeroase studii au demonstrat toxicitatea ftalaților în special asupra femeilor gravide și a sistemului reproducător masculin.

S-a indentificat în ftalați potențialul de a compromite într-o oarecare măsură buna funcționare a sistemului endocrin, dar efectele lor în concentrații mici asupra sănătății încă sunt neclare. Totuși, expunerea la niveluri ridicate dar și medii de ftalați a fost corelată cu o scădere a nivelurilor de spermă și chiar cu o incidență ridicată a deformărilor anatomice la nou-născuți.

Ftalații se degajă din plasticul în care sunt încorporați și intră în compoziția alimentelor sau în piele, iar apoi circulă prin organism, provocând daune importante. Ftalații sunt derivați ai naftalinei și se găsesc în numeroase produse de uz casnic, dar în special în materialele plastice (PVC) casante, cărora le conferă elasticitate. Problema cea mai mare este că aceste substanțe chimice au o răspândire atât de largă, încât sunt aproape imposibil de evitat.

IGNIFUGE

Producția de obiecte rezistente la foc, cum ar fi mobila și țesăturile ignifuge, pare o decizie foarte eficientă și înțeleaptă. Și totuși, multe substanțe chimice folosite pentru inhibarea caracterului inflamabil al multor materiale sunt foarte riscante pentru sănătatea noastră.

substante-chimice-sanatate---stiinta-tehnica-7Două grupuri de asemenea chimicale – ETERI DIFENILI POLIBROMURAȚI (PBDE) și BIFENILI POLIBROMURAȚI (PBB) – vin în sute de forme în materiale de construcții, electronice, perne de spumă și textile. Ele se acumulează în sânge și în țesuturile grase.

Substanțele cu pricina perturbă sistemul endocrin, pot altera dezvoltarea cerebrală a copiilor și pot determina probleme ale comportamentului și capacității de învățare. Expunerea poate reduce nivelul hormonilor tiroidieni și afectează negativ sistemul de reproducere. Se pare că niveluri foarte ridicate de PBDE și PBB se găsesc în praful din locuințe.

O altă categorie de substanță folosită în ignifugări este TETRABROMOBISFENOL A (TBBPA), despre care s-a descoperit că generează cancer în cazul șoarecilor și că inhibă enzima care metabolizează estrogenul, determinând acumulări masive ale acestui hormon în organism.

METALE GRELE

Deși noxele produse de autoturismele moderne nu mai conțin plumb, acesta tot își face loc în trupurile noastre. PLUMBUL este o neurotoxină care poate provoca migrene, dureri articulare, presiune arterială ridicată și probleme de memorie și de reproducere. Prezent mai ales în vopseaua fabricată înainte de 1978 și în instalațiile vechi, plumbul afectează creierele copiilor și dezvoltarea sistemului nervos.

substante-chimice-sanatate---stiinta-tehnica-8De la finele anilor ’70, expunerea la plumb a scăzut drastic, mai ales în UE după ce s-a decis eliminarea sa din produsele petroliere. Însă, tot ce s-a produs în anii precedenți a pătruns în sol, prin urmare am ajuns să consumăm acel plumb cu hrana noastră, îndeosebi prin cereale și legume.

Evitarea plumbului este aproape imposibilă, iar autoritățile europene au stabilit recent că nu „nu există nicio cantitate sigură de plumb care poate fi prezentă în sânge, deoarece chiar și la cote foarte mici această substanță este asociată cu scăderea coeficientului de inteligență”. Cei mai expuși sunt, desigur, bebelușii și copiii.

Și MERCURUL rămâne o sursă de îngrijorare. Spre deosebire de plumb, acesta se acumulează în lanțul trofic, iar peștii prădători pe care îi mâncăm reprezintă principala noastră sursă de mercur ingerat. Prezența acestui metal în dieta omenească prezintă un risc crescut, ca și în cazul plumbului, mai ales pentru sugari și copiii mici.

PESTICIDE

Multe pesticide sunt special create încât să otrăvească sistemele nervoase ale dăunătorilor, ceea ce este îngrijorător și pentru oameni. Pe de altă parte, pesticidele sunt substanțele chimice cu cea mai strictă reglementare dintre toate tipurile de chimicale. Totuși autoritățile nu ajung la un consens cu privire la riscul prezentat de toate aceste substanțe – un exemplu fiind erbicidul ATRAZIN, interzis în UE, dar folosit cu precădere în SUA. Cert este că urme de pesticide sunt acum larg răspândite prin tot mediul.

substante-chimice-sanatate---stiinta-tehnica-9Se pare că din acest motiv majoritatea americanilor prezintă mici concentrații de organofosfați în urină, iar multe tipuri de fructe și legume conțin și ele mici cantități de pesticide reziduale. Deși este vorba de cantități aflate sub nivelurile considerate periculoase, totuși folosirea pesticidelor este în continuă creștere. Studiile corelează expunerea la organofosfații din pesticide cu întârzieri ale dezvoltării intrauterine a fetușilor și cu autismul și sugerează că ar putea avea un amestec și în afecțiunile cardiovasculare – un organofosfat comun din pesticide, CLORPIRIFOSUL, poate dăuna dezvoltării creierului uman.

De asemenea, expunerea la pesticide poate crește riscul de diabet și obezitate. În 2012, UE a încheiat investigarea a 1.000 de pesticide, ceea ce a condus la retragerea de pe piață a circa 700 de chimicale vechi. Se derulează acum, atât în UE cât și în SUA, activități de înregistrate a unor alternative noi și mai sigure la pesticidele vechi.

PREPARARE TERMICĂ

Cafeaua și pâinea prăjită pe care mulți dintre noi le consumă la fiecare mic dejun s-ar putea să ne dăuneze. În 2002, Institutul Național de Alimentație din Suedia descoperă că ACRILAMIDA, o substanță chimică asociată cu dezvoltarea cancerului la șoareci, se formează în timpul coacerii și prăjirii alimentelor bogate în amidon, fiind prezentă la cote surprinzător de înalte în acestea.

substante-chimice-sanatate---stiinta-tehnica-10Acrilamida se formează atunci când alimentele pe bază de plante, bogate în carbohidrați, sunt fierte, coapte sau prăjite la temperaturi ridicate. Substanța se formează nu doar pe baza amidonului, ci și pornind de la alte poliglucide, așa cum este glicogenul din produsele de origine animală (carne, ouă). Acrilamida este o substanță citotoxică, neurotoxică, cancerigenă și mutagenă. Ea întreține stresul oxidativ, favorizând apariția neoplasmelor și s-a constatat că poate induce cancer mai ales la nivelul uterului, ovarelor și testiculelor.

Pe lângă acțiunea cancerigenă, s-a demonstrat și efectul neurotoxic exercitat de această substanță, urme de acrilamidă fiind descoperite și în creierele victimelor maladiei Alzheimer. Potrivit Autorității Europene de Siguranță Alimentară (EFSA), alimente precum chips-urile, cerealele, biscuiții și pâinea feliată, toate conțin acrilamidă.

S-a descoperit chiar că gravidele expuse la niveluri ridicate ale acestei substanțe au născut copii cu greutate mai redusă decât media. Acrilamida este greu de evitat, dar consumul poate fi limitat mâncând pâinea doar puțin prăjită și consumând, spre exemplu, espresso scurt, care are mai puțină acrilamidă decât cel lung, a cărui preparare durează de două ori mai mult.

STRATURI

Stratul acoperitor al bonurilor fiscale, al conservelor metalice și al obiectelor din plastic policarbonat conține un estrogen sintetic, un hormon controversat de peste zece ani. Compusul cu pricina, BISFENOL A (BPA), are potențialul de a influența sistemele hormonale ale mamiferelor.

substante-chimice-sanatate---stiinta-tehnica-11Bisfenolul A este o substanţă organică care se obţine doar pe cale chimică sintetică, din acetonă. Prin faptul că BPA nu apare în urma unei biosinteze, nu există enzime capabile să degradeze un astfel de compus. Astfel, pătruns în organism, bisfenolul A rămâne cu structura neschimbată, fapt ce îi măreşte nocivitatea. Acţiunea toxică a bisfenolului A asupra organismului uman a fost demonstrată atât în SUA, cât şi în UE.

Sunt periculoase pentru om şi în special pentru copii doar acele materiale de plastic cu bisfenol A, care au posibilitatea să îşi elibereze compuşii nocivi în organism. Deosebit de periculoase sunt biberoanele şi suzetele cu BPA care, supuse permanent salivei, eliberează toxine nocive direct în organismul copilului. Bisfenolul A, după cum s-a demonstrat, dereglează sistemul endocrin. De asemenea, acest compus afectează sistemul nervos central (creierul), mai ales la copii. Studii largi dezvoltate de-a lungul anilor arată că BPA favorizează instalarea obezităţii şi dezvoltarea masei adipoase.

Astăzi se ştie că bisfenolul A este cancerigen şi că poate provoca sterilitate atât la bărbaţi, cât şi la femei. Unele studii clinice arată că bisfenolul A favorizează instalarea diabetului zaharat de tip II. Cercetări efectuate la Universitatea Simon Fraser din Canada au pus în evidenţă faptul că bisfenolul absorbit de către femeile însărcinate afectează comportamentul fetiţelor născute, care devine vădit mai agresiv. În cazul băieţilor, nu a fost descoperită o astfel de corelaţie.

CONCLUZII

Înțelegerea riscurilor implicate de chimicalele artificiale pare o misiune imposibilă. În primul rând, majoritatea chimicalelor sunt testate doar pe animale și asta în doze mari, ceea ce face destul de neclar impactul lor asupra oamenilor. În același timp, industriile produc și întrebuințează chimicale sintetice în moduri atât de numeroase și de diferite, încât fără o schimbare de ritm a modului în care le evaluăm, există o șansă foarte mică să cuantificăm riscurile pe care le presupun. Nici măcar numărul exact de chimicale marketate la scară globală nu este cunoscut.

Totuși, potrivit unui ghid UE al substanțelor chimice sintetice înregistrate, acestea ar fi în jur de 144.000, dintre care, circa o treime se consideră că sunt dăunătoare. În plus, există planuri ca industria chimică să se tripleze până în 2050. Autoritățile competente din toată lumea au de gând să impună o reglementare mai strictă în privința substanțelor artificiale prezente în viața de zi cu zi, dar numărul lor foarte mare amenință să ridice serioase dificultăți acestei rezoluții.

Comentați pe Facebook