Macroalgele sunt organisme multicelulare, fotosintetizante, formate dintr-un aparat vegetativ (numit tal), care se dezvoltă în mediul marin fixate de un substrat variat: stânci, pietre, diguri portuare. Existența algelor este condiționată de lumină (necesară procesului de fotosinteză), substrat (cu o preferință pentru un substrat rugos, cu asperități, în detrimentul celui neted), hidrodinamism, salinitate, temperatura apei și nutrienți.

Sub denumirea generică de vegetație submersă, la litoralul românesc se întâlnesc alge verzi, roșii și brune, conform pigmenților dominanți din structura internă a acestora, alături de o categorie aparte, așa-numitele plante superioare marine (posesoare de rizomi, frunze, flori și chiar fructe), care formează adevărate ,,pajiști” subacvatice.

incdm-alge-marine-marea-neagra-stiinta-tehnica-2Pentru a putea înțelege valoarea ecologică deosebită a macroalgelor pentru mediul marin, este necesar a le privi dincolo de depozitele și disconfortul pe care uneori le generează în sezonul estival. Cu toate că aceasta este prima imagine cu care algele sunt asociate, mergând către adâncuri, în mediul lor natural, se pot observa adevarate „păduri” subacvatice, care adăpostesc o faună complexă.

Indiscutabil, fără vegetația submersă, aceasta nu și‑ar putea desfășura existența, macrofitele reprezentând pentru nevertebrate și pești un spațiu vital pentru hrănire, reproducere și protecție împotriva acțiunii deranjante a apei, a luminii excesive și a răpitorilor.

Algele sunt o verigă importantă a lanțului trofic, stau la baza existenței și dezvoltării vieții în mediul marin, un adevărat motor subacvatic al fluxurilor materiale și energetice. Fiind organisme fotosintetizante, ajută la îmbogățirea cu oxigen a apei, un element vital pentru buna desfășurare a proceselor biologice și a vieții subacvatice. Pot fi, astfel, considerate echivalenții plantelor din mediul terestru, a căror importanță este incontestabilă.

Importanța macroalgelor se datorează rolului de protecție a țărmului împotriva eroziunii (împiedicând pătrunderea unei mari cantități de suspensii în apă și, implicit, creșterea gradului de turbiditate) și de factor de epurare biologică a nutrienților și a metalelor grele din mediul marin. La țărmul românesc al Mării Negre, algele marine sunt cantonate în zona de mică adâncime, între 0-10 m, și se află sub permanenta influență a factorilor antropici, fiind printre primele elemente biologice care se resimt în urma alterării mediului marin, considerate indicatori ai calității acestuia.

incdm-alge-marine-marea-neagra-stiinta-tehnica-3Contaminarea mediului marin cu ape menajere sau industriale, accentuată în timpul sezonului estival, când turismul este intens, are consecințe nefavorabile asupra vegetației algale, fiind una dintre cauzele care au dus la reducerea calitativă a speciilor sensibile, locul lor fiind preluat de specii oportuniste de alge verzi, mult mai rezistente la factorii poluanți. Acestea au o capacitate de reproducere accentuată și, odată smulse de valuri de pe substrat, sunt generatoare de depozite pe țărm.

Dezvoltarea excesivă a algelor pe durata sezonului cald este considerată un răspuns normal al acestora la condițiile de mediu (temperatura ridicată și cantitatea mare de nutrienți din apă, alături de o transparență favorabilă procesului de fotosinteză). Simpla existență a macrofitelor este un indiciu al regenerării mediului marin, iar prezența speciilor perene (capabile de a se dezvolta pe o durată de mai mulți ani), sensibile la modificările mediului marin, oglindește un echilibru între factorii chimici și fizici din mediul marin.

Un exemplu de specie perenă este alga brună Cystoseira barbata, despre care se estima că putea trăi până la 20 de ani, ajungând la dimensiuni de aproximativ 1,5 m. Alga cu valoare ecologică deosebită este protejată în cadrul Rezervației Marine 2 Mai – Vama Veche, al cărei custode este de peste 10 ani Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Marină „Grigore Antipa” din Constanța (INCDM). De altfel, INCDM desfășoară periodic activități de monitoring a macrofitelor, prin identificare de noi specii, evaluări cantitative, având o tradiție în acest sens de câteva decenii.

incdm-alge-marine-marea-neagra-stiinta-tehnica-4Uitându-ne în trecut, se poate afirma că populațiile algale de la litoralul românesc au suferit schimbări radicale de-a lungul timpului, cele mai importante fiind declinul speciilor perene și dezvoltarea speciilor oportuniste, care au creat de-a lungul deceniilor evenimente nedorite, concretizate cu diminuarea comunităților zoobentale și a peștilor, pentru care macroalgele reprezentau habitatul necesar.

Cauzele s-au datorat unui cumul de factori naturali (furtuni puternice, înghețul mării din iarna 1971/1972, în urma căruia centura de Cystoseira a fost distrusă în proporție de 80%) și antropici (colmatarea substratului dur cu suspensii cauzată de construcțiile hidrotehnice). Algele brune, alături de cele roșii, au fost mult mai afectate de-a lungul deceniilor, comparativ cu cele verzi.

În prezent, putem spune că și macroalgele urmează tendința întregului bazin al Mării Negre, aceea de regenerare, referindu-ne aici la speciile perene, capabile de a susține cu adevărat o viață subacvatică, comparativ cu cele sezoniere, cu o existență efemeră. În anii ’70, se găseau asociațiile formate din speciile perene de Phyllophora, o parte importantă a „Câmpului de Phyllophora al lui Zernov”, care reprezenta cea mai mare aglomerare de alge roșii din Oceanul Mondial.

incdm-alge-marine-marea-neagra-stiinta-tehnica-5În alte țări, genul a fost intens exploatat în vederea obținerii agarului, conducând la reducerea drastică a stocurilor de Phyllophora. „Câmpul de Phyllophora al lui Zernov” are în prezent la litoralul românesc un reprezentant, Phyllophora brodiei, care, deși sub formă de pâlcuri, începe treptat să se refacă, după ce în trecut operațiunile de dragare și eutrofizarea au avut un impact dramatic asupra acestor alge.

Macroalgele sunt furnizoare de servicii ecosistemice, referindu-ne aici la rolul lor în mediul natural, dar și la faptul că pot fi sursa unor substanțe cu potențial valorificabil în domenii diverse (biologie, medicină, cosmetică etc.), putând fi în viitor un răspuns la problemele cu care se confruntă societatea. Protejarea ecosistemului marin este absolut necesară, deoarece macroalgele reprezintă un domeniu unic ce menține echilibrul biologic în mediul acvatic.

Educația ecologică a generațiilor prezente și viitoare este deosebit de importantă, pentru a putea înțelege și valorifica bogățiile pe care le oferă Marea Neagră, referindu-ne aici și la algele marine, care trebuie privite ca un bun ecologic, și nu ca un factor perturbator al mediului marin.

Comentați pe Facebook