Modelul Nissan e-NV200 este o dubă electrică. Iar acum probabil vă întrebați de ce v-ar interesa un test cu o mașină utilitară, care le este dedicată micilor întreprinzători sau marilor firme cu parcuri auto de mașini destinate transportului de marfă. Ei bine, sunt sigur că unele dintre răspunsurile mele vă vor surprinde și vă vor face să priviți puțin (sau mai mult) altfel implicațiile electromobilității în viețile noastre.

De ce dube electrice?

Mașinile utilitare sunt, fără îndoială, „cenușăresele” lumii auto. Sunt folosite pe post de catâri, pentru transportul mărfurilor, nu au pretenții în materie de design, primând caracteristicile ținând de capacități și rentabilitate. Și, totuși, fără să ne dăm seama, ne influențează mult mai mult decât o fac autoturismele personale.

Cine deține mașină și nu este taximetrist sau agent de vânzări, de pildă, cel mai probabil își utilizează mașina câteva ore pe zi (pentru a merge la serviciu, pentru a-și duce copiii la școală, pentru a merge la cumpărături), iar, de câteva ori pe an, iese din mediul urban pentru escapade mai lungi, în concedii și vacanțe.

test-nissan-e-nv200-stiinta-tehnica-2

O „dubă”, însă, e folosită cu totul diferit, pentru că reprezintă o investiție ce trebuie să aducă profit firmei, nu o cheltuială pentru confortul personal la unui individ. Așa că, față de o mașină personală, o dubă este folosită intensiv, circulând mult mai mult decât se întâmplă cu un autoturism obișnuit. Deci consumă și poluează mai mult decât o mașină normală.

Prin urmare, chiar dacă numărul dubelor e mult mai mic decât cel al autoturismelor, contribuția utilitarelor la emisiile nocive în mediul urban este cam la același nivel – mai ales dacă ne gândim că majoritatea dubelor se bazează pe serviciile motoarelor diesel (blamate în special pentru NOx și particulele fine).

Sunt curios, dacă s-ar face un studiu serios, cam la cât s-ar cifra reducerea poluării în București, dacă mâine am înlocui toate dubele convenționale cu dube electrice. Eu estimez că undeva între 30 și 40%, ceea ce ar fi un mare pas înainte. Dar, deocamdată, nu mă pot baza decât pe intuiția mea extrem de subiectivă…

Investiția: rentabilă sau nu?

Ok, sper că v-am convins cât de cât de avantajul unei dube electrice în privința reducerii poluării. Cum rămâne, însă, cu bugetul reclamat de o astfel de utilitară electrică? Pentru că, așa cum spuneam la început, costurile reprezintă un factor esențial pentru cumpărătorul unei astfel de mașini – pentru detalii mai concrete puteți apela la Renovatio e-charge, primul client de e-NV200 din România (și care a avut amabilitatea de a-mi oferi acest model la test).

test-nissan-e-nv200-stiinta-tehnica-3

Mai întâi, să vedem cam unde se încadrează Nissan e-NV200 prin prisma capacităților sale de transport: spațiul util se cifrează la 4,2 metri cubi, lungimea de încărcare fiind de 2 metri, iar masa utilă maximă e de circa 700 kg. Nu e rău pentru un gabarit exterior cu o lungime de vreo 4,5 metri (cam cât un SUV compact), dar nici nu putem vorbi despre valori excepționale.

Practic, e-NV200 este genul de utilitară medie, precum Renault Trafic, VW Transporter sau Ford Transit Custom. O astfel de utilitară are un preț de bază de circa 20.000 de euro – de exemplu, „vărul” de concern Renault Trafic Furgon pornește de la 21.500 euro în versiunea de bază, oferind un spațiu mai generos, dar fiind și mai voluminos.

Prin comparație, cel mai ieftin Nissan e-NV200 are un preț de achiziție de 34.783 euro. Adică mai mare cu 60% decât al lui Trafic! Însă, înainte de a concluziona că „e scump halatul!” și de a închide pagina, vă amintesc faptul că e-NV200 e eligibil pentru programul Rabla Plus. Ceea ce înseamnă că beneficiază de un ecotichet de 45.000 de lei (circa 9.850 euro) care SE SCADE din prețul de achiziție.

Ceea ce înseamnă că prețul de bază al lui Nissan e-NV200 ajunge la vreo 25.000 de euro, deci diferența de preț față de Trafic-ul cel mai ieftin scade la vreo 4.500 euro. Acum, însă, cei din domeniul managementului flotelor vor începe să analizeze mult mai atent toate componentele TCO-ului (Total Cost of Ownership – Costul Total al Utilizării) – care e rareori luat în considerare de oamenii obișnuiți.

test-nissan-e-nv200-stiinta-tehnica-4

La nivelul costurilor de întreținere, e-NV200 nu are nevoie de revizii cu schimburi de ulei și filtre, deci deja „economisim” niște sute de euro. După care se mai elimină niște costuri, foarte mici, ce-i drept, cu taxele și impozitele de care mașinile electrice sunt exceptate. Însă cele mai importante economii sunt la capitolul costurilor cu combustibilul – asta deoarece energia electrică înseamnă costuri mai mici decât motorina.

Ca exemplu, Trafic-ul amintit mai devreme (consum mediu teoretic de 6,5 litri/100 km) ar „păpa” carburant în valoare de minimum 6.200 de euro în 100.000 km – la un preț de circa 4,35 lei/litru. Asta în timp ce, la un rulaj similar, bateria de 24 kWh a lui Nissan e-NV200 ar reclama circa 4.500 euro – la un preț de 0,32 lei/kWh.

Deci, pe hârtie, diferențele dintre duba electrică și una diesel similară devin modice sau dispar după o perioadă rezonabilă de utilizare. Și nu am adus în discuție și discounturile pe care le oferă dealerul Badsi, singurul importator oficial al acestui model! În plus, comparația costurilor este viciată de lipsa unei taxări corespunzătoare a poluării în utilizare, care ar înclina în mod clar balanța spre utilitara electrică.

Dar, deocamdată, să vedem dacă e-NV200 mai are și alte argumente.

Performanțe și confort surprinzătoare

Grupul motopropulsor al lui e-NV200 provine de la una dintre cele mai populare mașini electrice din lume, Nissan Leaf (testat pentru S&T cu un an în urmă). Ceea ce înseamnă un motor electric modest, de 109 CP, asociat cu o baterie litiu-ion, ce promite o autonomie maximă teoretică de numai 170 km. Nimic senzațional pe hârtie. Dar care relevă surprize în viața reală.

test-nissan-e-nv200-stiinta-tehnica-5

Marele avantaj al motorului electric (față de un motor termic) este că dezvoltă cuplul maxim încă de la pornire. În cazul lui e-NV200 vorbim de 254 Nm disponibili instantaneu la apăsarea pedalei de accelerație și care urnesc mai repede decât mă așteptam cele peste 1,5 tone (1,6 cu mine la volan) ale mașinii. Așa încât nu este absolut deloc greu să devii „schumacher la volan” cu această dubă electrică.

e-NV200 se dovedește sprinten și datorită transmisiei, care e mult mai simplistă și eficientă decât o cutie de viteze convențională, asigurând o accelerare progresivă și fără șocuri. La ora actuală, sunt extrem de puține dube comerciale care propun cutii automate, în general companiile preferând să evite o cheltuială suplimentară pentru confortul șoferului. Păcat, deoarece e-NV200 este curios de agreabil de condus, pentru o dubă.

test-nissan-e-nv200-stiinta-tehnica-6

Poziția înaltă la volan, ca într-un SUV scump, precum și multe dintre comenzi, împrumutate de la Leaf, creează o ambianță reușită, care, împreună cu lipsa zgomotelor unui motor normal, duc la scăderea drastică a stresului la volan, chiar și în condițiile petrecerii unui timp foarte îndelungat „la birou”. Lucru care, cu siguranță, contribuie la îmbunătățirea productivității angajaților, dar și la diminuarea situațiilor de risc din trafic (mențiune făcută pentru managerii de flote…).

Plasarea bateriei în podea are ca efect stabilitatea superioară a mașinii. Chiar dacă e-NV200 are o gardă la sol relativ înaltă, în viraje mașina nu se înclină așa de mult, iar caracterul subvirator intervine târziu. Pe scurt, mașina e peste așteptări de controlabilă în viraje, unde se dovedește și mult mai sigură.

E adevărat, masa deloc neglijabilă pune presiune pe frâne, mai ales la frânările de urgență. Aici, însă, dă o mare mână de ajutor modul „B” al transmisiei, mod care favorizează frânarea regenerativă (specifică tuturor mașinilor eletrice – când se ia piciorul de pe accelerație sau se frânează, inerția roțiloe asigură încărcarea ușoară a bateriei, concomitent încetinind mașina).

Aceste lucruri menționate până acum avantajează foarte clar e-NV200 față de o dubă cu motor convențional. Din păcate, nu sunt cuantificabile, ci pot fi descoperite doar prin testarea directă a mașinii, domnilor manageri de flote… Rămâne la latitudinea fiecăruia să aprecieze cât de mult este avantajată duba electrică astfel.

Cum stăm cu autonomia și încărcarea?

Am ținut un jurnal de bord mai amănunțit în testul de pe Ecoprofit.ro. Așa că acum rezum doar principalele concluzii privind consumul de energie și autonomia lui e-NV200. Țin doar să atrag atenția că, pentru utilizarea în mediul urban, 170 km nu înseamnă deloc puțin: cu un „plin” al bateriei poți face două ture de București pe Centura de Ocolire sau poți face trei drumuri dus-întors între intrările de pe autostrăzile A1 și A2.

test-nissan-e-nv200-stiinta-tehnica-7

În situația cea mai pesimită (stil de mers foarte grăbit, cu accelerații puternice și viteze mari, având și climatizarea pornită), bateria mi-ar fi ajuns pentru parcurgerea a doar 70-80 km, adică doar jumătate din valoarea promisă. În aceleași condiții, consumul unei dube cu motor convențional ar fi crescut cu cel puțin 50%, deci nu e ceva grav.

În cazul acestei dube electrice, marele „dușman” al autonomiei îl reprezintă vitezele mari (de peste 80-90 km/h) din cauza aerodinamicii slabe la aceste viteze, cauzată de suprafața frontală foarte generoasă. Asta în timp ce accelerațiile puternice pun un stres destul de mare pe baterie, care trebuie să furnizeze multă energie motorului ce trebuie să facă față, să nu uităm, unei mase măricele.

La polul opus (cu modul ECO activat, stil cuminte, viteze moderate, fără utilizarea aerului condiționat), bateria mi-ar fi ajuns chiar și pentru 195 km. Un cuvânt greu de spus îl are sistemul de recuperare a energiei la decelerare/frânare, care, în aglomerația urbană, poate ajunge să recupereze chiar și 50% din energia consumată!

test-nissan-e-nv200-stiinta-tehnica-8

În general, însă, fie că vorbim de utilizarea modului ECO sau nu, ori de utilizarea climatizării sau nu (cel mai „gurmand” consumator dintr-o mașină), autonomia de zi cu zi a acestei dube se cifrează la circa 140-150 km, în medie. Ceea ce, în 90% din cazuri, e cel puțin rezonabil pentru o companie de curierat ori de aprovizionare a magazinelor.

În plus, să nu uităm că șoferul are nevoie de pauze de masă. Perioade în care mașina poate și ea să… mănânce. Adică, în timp ce șoferul petrece 20-30 de minute în pauză, și e-NV200 poate fi cuplat la o stație de încărcare rapidă – deoarece oferă standard mufă de încărcare rapidă, de până la 50 kWh! Putere la care încărcarea până la 80% a bateriei durează doar vreo 20-25 de minute (sau mai puțin, dacă bateria nu e total descărcată).

Nu doar atât, e-NV200 poate utiliza și stațiile de încărcare normală, de tip Wallbox: de exemplu, în cele 5-10 minute cât îi ia curierului să lase pachetele sau actele la sediul unei firme, dacă în locul respectiv există o stație normală de încărcare, mașina va mai câștiga o autonomie de 5-10 km. Până la urmă, totul se reduce la un management mai atent al timpului și traseelor, care ar crește foarte mult eficiența și rentabilitatea utilizării unei dube electrice.

CONCLUZIE

Nu mai insist cu acest Nissan e-NV200, consider că v-am dat suficient de multe argumente.

E adevărat, nu toate lucrurile sunt roze: poate calculele vor arăta că e-NV200 nu e neapărat o achiziție mai rentabilă decât alte modele convenționale; poate că superioritatea unor rivali în materie de spațiu util vor atârna mai greu în balanță; poate că actuala infrastructură de stații de încărcare nu este încă pregătită pentru a-l scăpa pe utilizator de bătăile de cap cu autonomia (evident foarte scăzută față de dubele diesel ce oferă autonomii de multe sute de kilometri).

test-nissan-e-nv200-stiinta-tehnica-9

Trebuie puse în balanță plusurile și minusurile, în funcție de priorități. Din punctul meu de vedere, balanța înclină clar spre plusurile pe care vi le-am argumentat mai sus – chiar dacă unele minusuri par insurmontabile. Însă e-NV200 e genul de vehicul care necesită o analiză nefăcută în pripă, pentru că are parte și de o clientelă mult mai atentă la detalii, în special la cele de ordin financiar.

Cât despre mine, trebuie să recunsc faptul că nu mă așteptam să fie cea mai surprinzătoare mașină electrică testată până acum. În mare parte din cauza ideilor preconcepute pe care le aveam despre dube – după cum spuneam, „cenușăresele” astea anonime de pe străzi…

test-nissan-e-nv200-stiinta-tehnica-10

Dacă aș avea banii necesari (adică în jur de 35.000 de euro, cât se preconizează a fi prețul de pornire pentru „copilul-minune” Tesla Model 3), aș fi tentat de versiunea de persoane a lui Nissan e-NV200: varianta de top, care oferă 7 locuri (!) și foarte multe dotări, costă vreo 42.000 de euro, sumă care scade, prin programul Rabla Plus (ecotichet + tichet Rabla), la vreo 28.000 de euro.

Într-adevăr, autonomia actuală, de 170 km, ar fi un real impediment pentru voiajele mai lungi, dar eu sper că, în curând, e-NV200 va avea dreptul la o baterie îmbunătățită, care să-i ofere o autonomie reală de cel puțin 200-250 km, pentru o diferență de preț acceptabilă.

Una peste alta, Nissan e-NV200 este o dubă electrică de aplaudat și abia aștept să văd primii rivali. Pentru că, în acel moment, concurența va duce la upgrade-uri rapide, iar firmele vor fi mult mai motivate să-și „convertească” flotele de utilitare convenționale.

PREȚURI, DOTĂRI ȘI DATE TEHNICE NISSAN e-NV200

Comentați pe Facebook