Ziduri care cad

S-a împlinit un an de când Știință&Tehnică și-a reasumat într-un mod ferm caracterul autohton, românesc al publicației și, pe lângă numeroase reportaje inedite cu și despre români, a inițiat o strânsă colaborare cu cele mai luminate institute naționale de cercetare-dezvoltare din țara noastră. În toată această perioadă, împreună cu colegii mei, am bătut țara în lung și în lat, căutând proiecte, idei și oameni frumoși, care prin activitatea științifică pe care o depun încearcă să schimbe în bine lumea în care trăim, au viziune și anvergură europeană sau mondială, inovează neîncetat. O parte a acestor adevărate „hub”-uri de minți strălucite ne-au devenit prieteni și parteneri – sunt atât de buni încât ne obligă să povestim cu reverență în revistă, lună de lună, ceea ce fac; alții au avut apariții episodice, cu promisiunea că, în curând, vor reveni. Însă, cu toții, ne-au schimbat radical, în bine, nouă și, suntem convinși, și vouă, cititorii noștri, imaginea asupra cercetării românești.

Tocmai mă întorceam de la conferința Falling Walls 2015, unde s-au strâns o parte a celor mai importante nume din cercetarea mondială (laureați ai premiului Nobel, mari directori de programe, cercetători de la cele mai cool laboratoare și centre europene și americane) și mă gândeam eu că, în foarte puțini ani, vor fi din ce în ce mai mulți români, de la ELI-NP, de la INCAS, Comoti sau ICSI Vâlcea și de la numeroase alte institute, care vor fi invitați, cu obligativitate, la asemenea prestigioase conferințe… Și, cum visam eu frumos în aeroportul din Berlin, mi-a venit pe e-mail un comunicat sec care a fost ca un duș rece pentru mine. Îl sintetizez mai jos:

În condițiile în care, în 2014, a alocat doar 0,38% din Produsul Intern Brut pentru cercetare și dezvoltare (R&D), România se situează pe ultimul loc în Uniunea Europeană când vine vorba despre ponderea cheltuielilor pentru R&D în PIB, mult sub media europeană care este de 2,03%! În anul 2014, statele membre UE au cheltuit în comun 283 miliarde de euro pentru cercetare și dezvoltare. Ca procent din PIB, cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare în UE s-au situat la 2,03% în 2014, același nivel cu cel din 2013, dar peste cel de 1,76% din PIB înregistrat în urmă cu 10 ani, în 2004. Comparativ cu alte mari economii ale lumii, UE se situează mult în urma Coreei de Sud, care în 2013 a alocat 4,15% din PB pentru cercetare și dezvoltare, Japoniei, 3,47% din PIB în 2013, și SUA, 2,81% din PIB în 2012. În interiorul statelor membre UE, ponderea cheltuielilor pentru cercetare și dezvoltare în PIB este mai mare în statele nordice, peste 3% în Finlanda (3,17%), Suedia (3,16%) și Danemarca (3,0%), urmate îndeaproape de Austria (2,99%) și Germania (2,84%). La polul opus, în nouă state membre ponderea cheltuielilor pentru cercetare și dezvoltare în PIB este mai mică de 1%, pe ultimul loc fiind România.

Nu am multe de adăugat – cifrele vorbesc de la sine… și dau cu atât mai mult credit institutelor și laboratoarelor românești care, în aceste condiții extrem de vitrege, produc totuși performanțe notabile. Cum schimbăm, totuși, cifrele catastrofale de mai sus? Evident, în primul rând, avem nevoie de o decizie politică fermă în acest sens. În principiu, în această revistă nu ne place să „periem” pe nimeni și, în general, ne ferim de politică ca dracu de tămâie. Vă voi mărturisi un secret. Ne punem, totuși, mari speranțe în noul ministru al Educației, pentru că îl cunoaștem foarte bine. Adrian Curaj are viziune și experiență cât pentru trei; backgroundul din învățământul superior și cercetare îl recomandă pentru postul de portant hotărât și fin cunoscător al intereselor științifice și tehnologice ale țării noastre; proiectele ample pe care le-a imaginat la UEFISCDI – reamintesc și aici despre Laser Valley, un subiect asupra căruia vom reveni în 2016 – vor schimba dramatic peisajul științific românesc… dacă vor izbuti să devină realitate. În al doilea rând, am văzut cu ochii noștri, în cadrul seriei de conferințe Academia S&T pe care le susținem săptămânal în școlile și liceele românești, un fenomen care ne bucură și ne surprinde plăcut: copiii români sunt din ce în ce mai fascinați de științe și de tehnologii. Vom continua, așadar, acest program, ba chiar vom pune umărul la organizarea unui nou festival de științe și tehnologii în 2016 și vom răspunde pozitiv, ca și până acum, tuturor invitațiilor pe care le vom primi. Asta pentru că, inexorabil, din rândul celor mici se naște mereu masa critică a minților strălucite care redefinesc universul în care viețuim. Tot în acest sens, am remarcat o inițiativă bine-venită: mă plec în fața celor care au propus-o. Citez de pe agenția de presă Mediafax – „posturile de radio şi televiziune ar putea fi obligate să introducă în jurnalele de ştiri un minut de informaţie ştiinţifică, potrivit unei iniţiative legislative semnate de 75 de parlamentari de la toate partidele, care invocă faptul că România este pe primele locuri la analfabetism ştiinţific.” În sfârșit, eu sunt de părere că necesarul este de minim 5: ultimele date pe care le avem în acest sens provin dintr-o cercetare care creionează mai degrabă o distopie situată la granița dintre comic și horror. 80% din populaţia țării noastre nu dispune de cunoştinţe ştiinţifice elementare şi de un vocabular ştiinţific activ, 42% dintre români afirmă că Soarele se învârte în jurul Pământului, iar 22% că horoscopul şi astrologia sunt fundamentate ştiinţific. România este pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte proporţia celor care consideră că anumite numere sunt deosebit de norocoase, iar 50% din români declară că este important să se ţină cont în viaţă de superstiţii.

Well… un lucru e cert! Din punct de vedere al educației științifice, 2016 va începe cu o grea moștenire! Știință&Tehnică reîncepe lupta în luna februarie. Până atunci, rămâneți alături de noi pe www.facebook.com/StiintasiTehnica și pe www.stiintasitehnica.com.

Comentați pe Facebook