140 de ani de la nașterea inventatorului Gogu Constantinescu

Text de Gheorghe Manolea

Revista ST a pregătit in colaborare cu Primăria Craiova, Consiliul Județean Dolj, Casa de Cultură Traian Demetrescu, Muzeul Olteniei și Universitatea din Craiova un supliment despre viața și invențiile lui George (Gogu) Constantinescu, supliment ce va fi lansat impreuna cu expozitia 140 de ani de la nasterea distinsului academician, în luna octombrie, la Craiova, în cadrul festivalului Craiova Science.

Prin ceea ce a realizat, Gogu Constantinescu poate fi un model pentru mulţi dintre tinerii de azi, pentru tinerii de mâine şi, poate, pentru multe alte generaţii. Tinerii de azi sunt copiii noştri, sunt nepoţii noştri. Fiecare părinte, fiecare bunic vrea ca urmaşii săi să strălucească în comunitatea omenească din care fac parte. De aceea, consider că prin istorisirile noastre trebuie să îi aducem în actualitate pe cei care au dovedit că poţi să învingi dacă înveţi, dacă munceşti, dacă perseverezi, așa cum a făcut Gogu Constantinescu.

Gogu Constantinescu, fiu al Craiovei

George (Gogu) Constantinescu s-a născut la Craiova acum 140 de ani, mai precis la data de 4  octombrie 1881. S-a născut într-o casă care se păstrează și acum, situată lângă Grădina Mihai Bravu, învecinată cu alte case, încărcate de istorie, printre care Casa Glogoveanu, care l-a adăpostit o vreme pe Tudor Vladimirescu, eroul Revoluției de acum 200 de ani, sau casa în care a poposit, în 27 iunie 1859, Alexandru Ioan Cuza.

Rolul familiei în formarea lui Gogu Constantinescu        

De la familie, a moştenit talentul pentru muzică, matematică, inginerie.

Tatăl lui Gogu Constantinescu a fost profesor de matematică, absolvent al Facultăţii de ştiinţe din Bucureşti, secţia matematică, dar şi absolvent al cursurilor de specializare de la Sorbona. Mai apoi a fost numit director al Şcolii Superioare din Craiova, actualul Colegiu Carol I, unde a funcţionat timp de 30 de ani. A scris o carte de trigonometrie pentru licee şi şcoli militare, considerată ca cea mai bună la vremea respectivă. Mama sa, Ana, de origine alsaciană, născută Roy, era o iubitoare de muzică şi o pianistă desăvârşită. Bunicul din partea mamei a fost inginer.

A urmat Şcoala Primară Obedeanu, cea mai veche şcoală din Craiova. Se povesteşte că în acea perioadă a construit un telefon cu ajutorul căruia comunica din dormitor cu mama sa aflată la bucătărie sau în curte. La început a fost un simplu sistem de semnalizare: o sfoară şi un clopoţel. A citit, a experimentat şi a construit un aparat din ce în ce mai perfecţionat.

Din 1892 urmează Şcoala Superioară din Craiova. În vremea liceului şi-a transformat camera într-un adevărat laborator pentru experimente fizico-chimice. Aici a realizat o lampă electrică cu mercur, alimentată de la acumulatori.

Din dorinţa de a-şi ajuta sora, Maria, să se descurce mai bine la matematică a realizat un calculator, bazat pe un sistem mecanic, care putea realiza calcule cu până la 30 de cifre.  Tatăl său, George, a sesizat că fiul agrea în special fizica, chimia şi matematica, şi i-a spus: „N-ai să ajungi nici sacagiu dacă nu-ţi însuşeşti cultura generală, deschizătoare de orizonturi pentru toate specialităţile”.

L-a ascultat.

Petrecea adesea multe ore în biblioteca liceului.

Acompania, la pian, corul liceului în care cânta şi Nicolae Titulescu. Profesorul de matematică, Ionciovici, după ce îl asculta cântând, îi spunea: „Minunat eşti, Gogule, la muzică, dar tu ai să fii un mare inginer şi inventator”.

Cultura matematică – bază pentru teoria betonului armat

În 1899 îşi ia Bacalaureatul cu nota 8,90. A fost al optulea din 75 de elevi.

S-a înscris la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti, pe care o termină în 1904 ca şef de promoţie cu cea mai mare notă obţinută până atunci: 18,51, nota maximă fiind 20.  A urmat o perioadă grea pentru absolvenţii Şcolii de poduri şi şosele deoarece s-au sistat toate lucrările publice din lipsă de fonduri. Proiectanţii străini, la care se făcea apel până atunci, cereau sume pe care Guvernul nu le putea da. Pentru relansare erau necesare noi soluţii autohtone, noi tehnologii, noi materiale de construcţii. Acesta a fost momentul prielnic pentru ca betonul armat să se impună, și pentru ca un inginer din ţară să impună soluţia sa.

Spirit novator, Gogu Constantinescu încearcă să demonstreze, prin proiectul de absolvire, avantajele noilor materiale şi tehnologii şi a calculat un pod din beton armat, după o metodă proprie. În perioada 1906-1908 a perfecționat teoria betonului armat și a elaborat o metodă originală pentru de calcul a bolților încastrate.

Formulele erau complicate dar, pentru Gogu Constantinescu, instrumentul matematic era busola care îi arăta drumul corect pe drumul încă necunoscut al betonului armat. În toată viaţa sa, Gogu Constantinescu a imaginat, a calculat şi a verificat experimental. Verificarea acestor soluţii s-a făcut prin construirea primului pod cu arc, de 14 m deschidere, în 1905, la Doftana. Apoi, în 1906, podul cu grinzi drepte şi 16 m deschidere din Parcul Carol din Bucureşti. Tot în acea perioadă a construit podurile de la Lainici, cu două arce din beton armat, având deschideri de 60 m şi calea suspendată cu tiranţi. La vremea aceea era o performanţă, pentru că nu se mai construiseră în ţară astfel de poduri.

• 

• 

Gogu Constantinescu s-a ocupat de formarea cadrelor de specialitate, lucrători şi ingineri. De multe ori punea mâna să arate el însuşi cum trebuia executată o anumită operaţie. Dintre realizările sale în domeniul construcţiilor, care pot fi văzute şi astăzi, menționez:

• Moscheea din Constanţa, construită în 1910. Cupola minaretului este formată dintr-o pânză de beton armat de 5 cm grosime deşi are o deschidere de 8 m;
• Castelul de apă de la Periş (judeţul Ilfov);
• fostul Minister al Lucrărilor Publice (astăzi Primăria Generală a Municipiului Bucureşti).

Cultura muzicală – bază pentru teoria sonicităţii

Cea mai prolifică latură a activităţii sale tehnico-ştiinţifice o constituie domeniul sonicităţii. Sonicitatea este ştiinţa transmiterii energiei mecanice prin vibraţii.

În epocă, un tenor celebru obişnuia să impresioneze asistenţa printr-un experiment paradoxal. Punea un pahar cu şampanie pe pian, se depărta la o anumită distanţă şi începea să cânte. Ajungea la o frază muzicală cu note grave. Paharul începea să vibreze. Tenorul  părea că îşi amplifică efortul de a susţine fraza muzicală şi, spre uimirea asistenţei, paharul se deplasa. Evident, mare entuziasm! Despre una dintre aceste „demonstraţii” a citit şi Gogu Constantinescu.

Poate că şi-a adus aminte de mama sa, pianistă, şi de teoria acordurilor muzicale. Poate că şi-a adus aminte de tatăl său, matematician. Sigur este că şi-a adus aminte că, pe când avea 17 ani şi încerca să înveţe armonia muzicală, a formulat o teorie a acordurilor muzicale pe baze ştiinţifice. De fapt, Gogu Constantinescu a găsit legile pentru transmiterea puterii mecanice la distanţă prin oscilaţiile care se propagă în medii continui (lichide, solide) datorită elasticităţii acestora.

Acest rezultat este un foarte bun exemplu pentru a demonstra că una dintre barierele care stopează creativitatea este legată de cunoştinţele dobândite anterior. În vremea aceea savanţii şi inginerii erau convinşi că lichidele, şi în special apa, sunt incompresibile. În toate calculele hidraulice din acea vreme se pornea de la ipoteza că apa este incompresibilă.

Dar la baza acestei noi ştiinţe se află fenomenul compresibilităţii lichidelor şi propagarea de forţe şi mişcări periodice, sub forma undelor elastice, cu viteză finită, din aproape în aproape.

De altfel prima instalaţie sonică, realizată de Gogu Constantinescu în 1912 consta dintr-un generator de vibraţii mecanice aplicate la capătul unei conducte de oţel umplută cu apă şi un motor sonic rotativ plasat la capătul celălalt care convertea unda sonică, purtătoare de energie vibratorie, în energie mecanică.

Legile care se aplică în sonicitate sunt identice cu cele din curentul electric. Aceasta a fost analogia pe care a făcut-o Gogu Constantinescu şi care l-a condus la rezultate spectaculoase.

Electrotehnicienii au conceput motoare electrice sincrone, asincrone, monofazate, trifazate, serie, derivaţie. Gogu Constantinescu a creat motoare sonice sincrone, asincrone, monofazate, bifazate, trifazate, serie, derivaţie.

Legenda spune că fizicianul englez Lord Rayleigh, văzând aceste motoare în funcţiune a spus „Existenţa şi funcţionarea motoarelor dumitale sunt de domeniul magiei. Cu toate că m-am ocupat o viaţă întreagă de sunet nu mi-aş fi putut imagina că transmisia acestuia prin apă poate produce asemenea efecte”.

În 1918 a publicat la Londra prima lucrare „The Theory of Sonics. A treatise on transmission of power by vibrations.” În decembrie 1919 ţine prima conferinţă publică despre sonicitate şi aplicaţiile ei.

Aplicaţiile practice ale teoriei sonicităţii

După cum s-a menţionat mai sus, Gogu Constantinescu a manifestat permanent interes pentru aplicaţia practică finală şi de aceea a depus toate eforturile pentru a găsi aplicaţii ale teoriei sonicităţii.

Prima aplicaţie: mitraliera sonică

În 1915, nemţii foloseau un sistem nou de tragere printre elicele avionului. Soluţiile propuse de inginerii britanici erau mecanice şi nu dădeau rezultatele dorite. Salvarea a venit de la sonicitate şi de la Gogu Constantinescu care a câştigat concursul lansat de Amiralitatea britanică în acest scop. În august 1916 s-au realizat primele teste cu un avion echipat cu ceea ce avea să devină Constantinesco Fire Control Gear sau „C.C. Gear”.

Succesul şi superioritatea faţă de sistemul utilizat de aviaţia germană s-a bucurat în sfârşit şi de recunoaşterea oficială, astfel că, până la sfârşitul războiului, peste 50 000 aparate de zbor americane şi britanice au fost dotate cu astfel de sisteme.

În medicină, sistemele sonice se pot folosi în scanare ultrasonică, neurochirurgie, terapie, etc. Spre deosebire de razele X, vibraţiile sonice nu sunt dăunătoare. Curenţii sonici penetrează cu uşurinţă ţesuturile umane, fără a le arde sau a produce şocuri. În terapie, sunt extrem de benefici, având efect termosonic (de încălzire).

Legătura cu Țara

A păstrat mereu legătura cu Țara și Oamenii ei.

La invitaţia Prezidiului Academiei Române, în toamna anului 1961, în vârstă de 80 de ani, Gogu Constantinescu vizitează ţara. Vizitează Craiova și școala care, în 1961, se numea „Liceul nr. 1 Nicolae Bălcescu”, retrăind emoțiile din anii de şcolar. A scris în carea de onoare. S-a fotografiat cu elevii şi profesorii şcolii.

Gogu Constantinescu – mereu prezent 

S-a stins din viaţă la 12 decembrie 1965 dar este mereu prezent în viața locuitorilor Craiovei.