O legendă urbană, propagată pentru mai bine de 60 de ani, susținea că la o recepție a Clubului Exploratorilor din 1950, recepție care s-a ținut în sala de bal a luxosului hotel Roosevelt din New York, s-a consumat, printre altele, carnea unui mamut lânos cu vechimea de 250.000 de ani. Mamutul ar fi fost descoperit pe insula Akutan, din lanțul insulelor Aleutine, într-o stare de conservare care ar fi permis consumul cărnii.
În ciuda retincenței celor mai mulți dintre cei care au auzit această poveste, au existat, firește, și oameni gata să jure că meniul prezentat oficial cu ocazia recepției, a fost unul cât se poate de real. Pentru a stabili odată pentru totdeauna adevărul, Jessica Glass, o studentă în ultimul an la Universitatea Yale, a decis să analizeze mostrele de țesut păstrate ca suvenir în unul dintre laboratoarele Muzeului Bruce din Greenwich.
Meniul galei Clubului Exploratorilor a devenit celebru după ce a fost făcut public și după ce în el apăreau rețete considerate excentrice. Crabi-păianjen din Pacific, supă de țestoasă, carne de bizon la grătar, precum și atracția principală, carne de mamut din Insulele Aleutine și carne a unui leneș uriaș, un alt animal dispărut în urmă cu cel puțin 11.000 de ani. De altfel, comandorul Wendell Phillips Dodge, promotorul recepției, a trimis un comunicat de presă în care anunța că la cina festivă va fi servită carne preistorică.
Unul dintre membrii clubului, Paul Griswold Howes, de la Muzeul Bruce din Greenwich, neputând ajunge, a solicitat ca o bucată din această carne să îi fie trimisă acasă. Chiar dacă organizatorii a susținut că „friptura” a fost făcută din carnea unui Megatherium, un leneș uriaș, mitul cărnii de mamut s-a propagat cu repeziciune.Mostra a rămas în colecția Muzeului Bruce din Greenwich până în anul 2001, atunci când a fost mutată în colecția Muzeului de Istorie Naturală Peabody din New Haven, Connecticut.
Analiza ADN a mostrei a dovedit că, așa cum era de așteptat, nu a fost nici vorbă de carne de mamut lânos sau de Megatherium. În meniul servit în 1951 a fost vorba doar de carnea unei broaște țestoase. „Oamenii erau gata să creadă orice în 1950. Pur și simplu au fost convinși, sau au vrut să creadă că, într-adevăr, consumă carnea unor animale preistorice. Sunt convins că niciunul dintre nu și-a imaginat că un student, 65 de ani mai târziu, va dovedi că totul nu a fost decât o farsă”, a subliniat Jessica Glass.
