Mormântul unei femei de acum 12.000 de ani, descoperit în peștera Hilazon Tachtit din vestul Galileei, Israel, s-a dovedit unul de o importanță majoră. Perfect conservat, acesta adăpostește rămășițele unei persoane de o mare importanță, probabil o femeie șaman. Mai mult, mormântul a putut oferi arheologilor șansa de a afla în premieră etapele laborioase ale înhumării unei astfel de persoane.
Chiar dacă peștera adăpostea nu mai puțin de 28 de morminte, unul dintre acestea se deosebea puternic de toate celelalte. În primul rând, prin faptul că era separat de restul printr-un bloc de piatră. Apoi, prin mulțimea artefactelor și a resturilor depuse în acesta. Astfel, alături de scheletul unei femei de 1,5 metri înălțime, care a decedat în jurul vârstei de 45 de ani, au fost descoperite scoici, carapace de țestoasă, cretă sau coarne de gazelă. Atent așezate pe trupul femeii s-au descoperit cranii de jder, coada unei vaci, un femur de mistreț, un pelvis de leopard, o aripă de vultur și laba unui picior uman. Leore Grosman, profesor la Institutul de Arheologie de la Universitatea din Ierusalim și autor al studiului, este de opinie că acestea sunt semne clare ale șamanismului, cu atât mai mult cu cât se credea că șamanii pot comunica cu spiritele animalelor.
De asemenea, Grosman și colegii săi au putut identifica etapele elaborate ale înhumării acestei persoane de o importanță deosebită în comunitate. Primul pas, în opinia arheologilor israelieni, a fost săparea mormântului și tapetarea acestuia cu lut, calcar și alte sedimente. Pasul a doilea a implicat alinierea în mormânt a unor artefacte deosebite, așa cum ar fi scoicile, carapacele sau coarnele. Etapa a treia a constat în acoperirea tuturor acestora cu cenușă și resturi rezultate din cioplirea uneltelor de piatră.
Corpul femeii a fost așezat în poziție chircită în ceea ce se prezumă a fi pasul al patrulea, cu carapace de țestoasă atent așezate sub cap și sub pelvis. De asemenea, alte carapace au fost așezate pe schelet și în jurul acestuia. Nu mai puțin de 86 de carapace au fost descoperite, ceea ce indică existența unui festin mortuar, autorii studiului fiind de părere că, la această înmormântare, participanții au consumat peste 25 de kilograme de carne de țestoasă. Penultima etapă a constat în umplerea mormântului cu resturile festinului, pentru ca ultimul pas să implice sigilarea mormântului cu un uriaș bloc de calcar.
Mormântul datează din așa numita perioadă natufiană (acum 11.500 – 15.000 de ani), o perioadă în care practicile funerare ajung la o complexitate deosebită, subliniind atât importanța unor persoane în cadrul unei comunități, cât și emergența credințelor într-o viață de după moarte.
