Descoperită în anul 1929 în palatul Topkapi din Istanbul, de către teologul german Gustav Deissman, harta amiralului turc Piri Reis, din anul 1513, a ridicat numeroase semne de întrebare. Cum a reuşit un amiral turc să intre în posesia unei hărţi care descria perfect coastele celor două Americi, ba, mai mult, Antarctica apărea neacoperită de gheaţă (acum 6.000 de ani, susțin sursele de care pomeneam în introducerea acestui material)?
Este clar, pentru unii, că așa ceva nu putea fi creat decât de o civilizație extrem de avansată, care a prins Antarctica neacoperită de gheață, care putea zbura și naviga în jurul globului și care putea crea hărți ultramoderne.
Nu vreau să fiu eu cel care strică toată distracția asta. Dar m-am uitat pe harta lui Piri Reis și pe cuvânt că nu am văzut nici măcar o fărâmă de Antarctica. Da, este adevărat că se estimează că doar o treime din hartă a supraviețuit, dar în niciun caz nu lipsește vreo parte care să completeze sudul.
Plus de asta, eram și eu curios cum arată Antarctica neacoperită de gheață, în viziunea unui explorator de acum circa 35-45 de milioane de ani, că atunci a cunoscut ultima dată continentul sudic lipsa gheții, nicidecum acum 6.000 de ani. Și ce era cu acea inscripție misterioasă care spunea că harta este copie a unei copii din vechime? Păi, treaba este cât se poate de simplă. O spune în parte chiar Piri Reis, apoi o spun cercetătorii moderni.
Este o copie din vechime pentru că în partea pierdută apăreau reprezentări ale coastelor africane din hărți ptolemeice, baza multor hărți din perioada de început a epocii explorărilor. Iar, în ceea ce privește imaginile cu coastele celor două continente americane, este cert că Piri Reis le-a copiat după hărți capturate de la marinari iberici. Ce să facă turcul dacă pe Columb l-a dus destinul acolo înaintea altora?
În ce priveşte exactitatea hărții („comparabilã cu a fotografiilor din satelit” cum zicea Daniken), să îmi fie cu iertare, dar băieții ăia din preistorie trebuie să fi avut niste sateliți de mâna a treia. Erorile sunt atât de mari că riscai să se aleagă praful de întreaga expediție dacă te bazai doar pe ele. Dar, mă rog, tot ce pot spune este că singurul mister din afacerea asta este modul în care unii pot crede toate bazaconiile astea.
