Nu vă așteptați la cine știe ce tratat științific, pentru că veți fi dezamăgiți din start. Vreau doar să vă povestesc o situație care m-a pus oarecum în dificultate.
Cu vreo săptămână sau două în urmă, un drag prieten m-a apelat cu o problemă aparent simplă: „Ce televizor să-mi cumpăr, prietene?” Omul știa exact bugetul alocat, ba chiar a făcut o selecție, întrebându-mă care să fie varianta finală. Ca de obicei, când sunt solicitat în astfel de situații, fac un mic studiu de piață, mă uit la specificațiile tehnice etc.
Ei bine, asta am făcut și acum, doar că patru dintre cele cinci TV-uri selectate de prietenul meu erau aproape identice ca specificații tehnice, diferențele fiind absolut neglijabile. Da, am avut sugestii de alegere a brandului și în lipsa unei testări live i-am sugerat modelul cu cele mai multe aprecieri pozitive.
În finalul mesajului am atașat un post scriptum în care sugeram că ar fi recomandat să se deplaseze până la magazin și să ia la puricat TV-urile, pentru că ochiul lui este în final cel mai bun arbitru. Trebuie să mai amintesc și faptul că din start i-am zis prietenului că la acel nivel de buget diferențele dintre TV-uri sunt foarte mici și că tehnologiile folosite de producătorii de top s-au apropiat extrem de mult în performanța redării imaginii.
Ei bine, nu am mai primit nicio veste de la prietenul cu pricina. Nici „mulțumesc, l-am cumpărat, merge bine”, nici „m-am răzgândit, am luat altul și e mai bun”, nicio veste. Oare s-a supărat crezând că am găsit scuze pentru a nu-i aloca mai mult timp? Poate nu voi afla niciodată.
În altă ordine de idei, acum o săptămână am terminat o renovare în micuțul meu apartament de două camere (vă voi povesti și despre asta cu o altă ocazie), iar la final am decis împreună cu jumătatea mea să cumpărăm un TV cu ecran mai mare în camera copiilor.
Ne-am dus chiar în acea seară la primul magazin de electronice cu vânzarea în rate și în 5 minute am ieșit la braț cu un LCD de 43 de inci la 1.400 de lei. N-am făcut niciun studiu, nu am stat nici măcar zece minute să compar modele sau specificații. Singurele considerente au fost calitatea imaginii, diagonala și prețul, la care în final s-a adăugat brandul.
Unde vreau să ajung?
Că TV-urile au devenit niște electronice oarecum banale. La 1.400 de lei vei lua un TV simplu, „non smart”, cu diagonală mare, sau un „smart” cu diagonală mai mică. La 2.000 de lei vei lua un „smart” cu diagonală măricică, dar rezoluție FullHD, iar de la 2.500 de lei în sus te duci la TV-uri cu rezoluție 4K sau UHD. Apropo, 4K și UHD (ultra high definition) înseamnă exact același lucru.
Bineînțeles, scoatem din discuție TV-urile high end care vin cu inovații tehnice dintre cele mai atractive, dar care de obicei ies din bugetul majorității. Ei bine, la aceste praguri amintite mai sus vei întâlni cam aceleași specificații și cam aceleași performanțe, singurul criteriu fiind brandul, iar aici, parcă toată lumea are deja preferințe.
Ultima recomandare ar fi să intrați în meniurile funcției smart și să vedeți dacă vă împăcați cu grafica, cu ușurința de utilizare. Dar pentru asta ajungem în același punct: mergeți în magazin și butonați-l, chiar dacă nu vă hotărâți chiar atunci și îl comandați online.
