O echipă de cercetători prezentat recent, printr-un articol publicat în Current Biology o descoperire excepțională: o vertebra fosilă a unui notosaur, o veche reptilă marină care a trăit în urmă cu aproximativ 246 de milioane de ani. Fosila, descoperită pentru prima dată în 1978 la poalele muntelui Harper, pe Insula de Sud a Noii Zeelande, este și cea mai veche de acest gen găsită vreodată în acea regiune.
Notosaurii, fac parte din familia sauropterigienilor, au fost reptile marine care au trăit în timpul Triasicului, o perioadă geologică care se întinde cu 251 până la 201 milioane de ani în urmă. Aceste creaturi sunt printre primele reptile care au colonizat mediile marine după Marea extincție a Permianului. Aceste animale aveau corpuri alungite, hidrodinamice, adaptate vieții acvatice. Aveau, în general, între trei și șapte metri lungime, iar membrele lor aveau formă de vâsle, ceea ce le permitea să se propulseze eficient prin apă. Aceste reptile aveau, de asemenea, capete lungi cu fălci cu dinți ascuțiți adaptați pentru capturarea peștilor și a prăzilor marine. În cele din urmă notosaurii trebuiau să revină în mod regulat la suprafață pentru a respira, deoarece, ca toate reptilele, aveau plămâni și nu branhii. Stilul lor de viață era probabil similar cu cel al focilor moderne, alternând între vânătoarea în apă și perioadele de odihnă pe uscat sau pe stânci.
Vertebra fosilă descoperită în Noua Zeelandă este o piesă cheie pentru înțelegerea istoriei reptilelor marine din emisfera sudică. Înainte de această descoperire, dovezile pentru migrarea timpurie a acestor animale în oceane erau într-adevăr limitate în principal la locurile din insula arctică Spitsbergen, nord-vestul Americii de Nord și sud-vestul Chinei. În vremea în care trăia acest notosaur, regiunea pe care o cunoaștem astăzi ca Noua Zeelandă se afla pe coasta polară de sud a unui antic super-ocean numit Panthalassa. Notosaurul căruia îi aparținea această vertebră măsura aproximativ șapte metri lungime. Potrivit dr. Benjamin Kear de la Muzeul Evoluției de la Universitatea Uppsala și coautor al studiului amintit, această fosilă este cu peste 40 de milioane de ani mai veche decât cele mai vechi fosile sauropterigiene cunoscute din emisfera sudică.
Folosind un model evolutiv calibrat în timp al distribuției globale a sauropterigienilor, cercetătorii au demonstrat, de asemenea, că notosaurii își au originea într-o regiune din apropierea ecuatorului. S-au răspândit apoi rapid spre nord și sud, într-un moment în care Pământul ieșea dintr-o extincție în masă care a decimat multe ecosisteme marine. Această răspândire rapidă a coincis cu începutul erei dinozaurilor, marcată de încălzirea globală extremă.
