Durata de viață a dinozaurilor, fie că erau mari sau mici, erbivori sau carnivori, a fost mult timp un subiect de dezbatere pentru cercetători. Profesorul Paul Barrett, responsabil pentru fosilele de vertebrate la Muzeul de Istorie Naturală din Londra, oferă perspective interesante asupra acestui subiect.
Deși este dificil de determinat cu exactitate durata de viață a dinozaurilor, anumite observații au oferit indicii care ajută la clarificarea acestui mister. Spre deosebire de multe mamifere, dinozaurii par să fi avut cicluri de viață rapide. Majoritatea acestor animale se reproduceau și mureau înainte de a atinge dimensiunea maximă de adult. Această observație sugerează un fel de „ciclu de viață de rockstar”, în care dinozaurii trăiau rapid și mureau tineri. Totuși, unele exemplare mai norocoase ar fi putut trăi mai mult, dar cât de mult? Când un dinozaur se dezvoltă, oasele sale trec prin faze de creștere rapidă și lentă, ceea ce duce la formarea de inele de creștere comparabile cu inelele de pe trunchiul copacilor. Fiecare inel reprezintă, în general, un an. Evaluarea ratei de creștere a dinozaurilor se bazează, așadar, pe analiza acestor inele. Grosimea inelelor de creștere din oase joacă, de asemenea, un rol important în această analiză. Inelele mai groase indică o creștere rapidă într-un anumit moment, în timp ce inelele mai subțiri semnalează perioade de creștere mai lentă. Aceste variații de grosime permit determinarea ritmului de creștere relativ al animalului în diferite etape ale vieții sale.
Spațiile anuale dintre inelele de creștere sunt, de asemenea, cruciale. Ele sunt adesea legate de factori sezonieri precum schimbările de temperatură sau durata zilei. Numărând aceste întreruperi, cercetătorii pot determina câți ani a durat creșterea animalului. Această abordare oferă o imagine detaliată a biologiei dinozaurilor, permițând cercetătorilor să reconstruiască istoria lor de viață pe baza rămășițelor fosile. Prin analiza ratei de creștere, a variațiilor sezoniere și a perioadelor de creștere, oamenii de știință pot înțelege mai bine cum aceste creaturi emblematice au evoluat și s-au adaptat la mediul lor de-a lungul diferitelor ere geologice. Pe baza acestor analize, pare să existe o corelație între dimensiunea animalului și longevitatea acestuia, o relație observată și la multe alte animale. În general, animalele mai mari tind să trăiască mai mult decât cele mai mici.
Potrivit lui Paul Barrett, dinozaurii sauropozi, de exemplu, care se caracterizau prin dimensiuni imense, ar fi avut nevoie de aproximativ 30-35 de ani pentru a ajunge la dimensiunea maximă, cu o speranță de viață care putea depăși această perioadă și ajunge până la 50 de ani. În schimb, dinozaurii mai mici, precum ornithopodele, atingeau probabil dimensiunea maximă în jurul vârstei de patru-cinci ani, având o probabilitate mai mică de a supraviețui mai mult de trei-patru ani. Aceste descoperiri contrazic percepțiile anterioare conform cărora dinozaurii trăiau foarte mult timp. În trecut, se presupunea că dinozaurii giganți erau similari crocodililor sau țestoaselor uriașe și că ar fi putut avea nevoie de un secol pentru a ajunge la dimensiunea lor maximă.
Astfel, studiul asupra duratei de viață a dinozaurilor, deși încă învăluit în mister, a revelat cicluri de viață adesea mai scurte decât se credea anterior. Grație analizei inelelor de creștere osoase, cercetători precum profesorul Paul Barrett au putut stabili o corelație între dimensiunea dinozaurilor și speranța lor de viață. Dinozaurii mai mici, precum ornithopodele, aveau vieți relativ scurte, în timp ce giganții sauropozi puteau trăi câteva decenii. Aceste descoperiri îmbogățesc înțelegerea noastră asupra biologiei dinozaurilor, punând sub semnul întrebării ideile preconcepute și oferindu-ne o perspectivă mai nuanțată asupra vieții acestor creaturi fascinante care au dominat odată Pământul.