Populațiile de animale sălbatice din lume au scăzut în medie cu 73% în ultimii cincizeci de ani, potrivit unei noi analize publicate de World Wildlife Fund (WWF). De la elefanții din pădurile tropicale la țestoasele hawksbill din apropierea Marii Bariere de Corali, biodiversitatea este uneori aproape de punctul fără întoarcere. Iată cifrele-cheie care trebuie reținute din acest raport catastrofal, care oferă, de asemenea, câteva vești încurajatoare și sugerează modalități de salvare a vieții sălbatice.
Indicele Planeta Vie (LPI) este o măsură a stării diversității biologice a lumii, bazată pe tendințele populației speciilor de vertebrate din habitatele terestre, marine și de apă dulce. LPI se bazează pe tendințele a mii de serii cronologice de populații colectate din situri monitorizate din întreaga lume. Mai precis, WWF și Zoological Society of London monitorizează 5 495 de specii de amfibieni, păsări, pești, mamifere și reptile din întreaga lume și utilizează o bază de date pentru a studia efectele activității umane asupra populațiilor acestora. Conform raportului „Planeta vie”, publicat la 9 octombrie 2024, cel mai mare declin se înregistrează în rândul populațiilor de specii de apă dulce, urmate de vertebratele terestre și marine. Populațiile de apă dulce au scăzut în medie cu 85%, în timp ce populațiile terestre au scăzut cu 69%, iar cele marine cu 56% în cele cinci decenii dintre 1970 și 2020. Aceasta înseamnă un declin mediu de 73% pentru cele 35 000 de populații studiate, datorat în principal presiunilor umane.
Printre exemplele oferite, raportul menționează populațiile de delfini roz și tucuxis din statul brazilian Amazonas, care au scăzut cu 65 % și, respectiv, 57 % ca urmare a vânătorii și a schimbărilor climatice, care le amenință, de asemenea, supraviețuirea. Femelele de broască țestoasă arată un declin periculos de 57% între 1990 și 2018, în comparație cu nu mai puțin de 88% pentru somonul regal care locuiește în râul Sacramento din California.
În Gabon, numărul elefanților de pădure continuă de asemenea să scadă, de la 78% la 81%, în principal din cauza braconajului pentru comerțul cu fildeș. Având în vedere că aproape jumătate din elefanții de pădure ai continentului se găsesc în Gabon, acest declin reprezintă un „regres considerabil” pentru viitorul speciei, potrivit WWF.
Documentul avertizează, de asemenea, că habitate precum pădurea tropicală amazoniană ating puncte de basculare, cu consecințe potențial „catastrofale” pentru „majoritatea speciilor”. „Acest lucru ne spune cu adevărat că țesătura naturii se destramă”, regretă Rebecca Shaw, om de știință șef al WWF, cu privire la concluziile raportului.
Cele mai grave scăderi ale biodiversității au fost observate în America Latină și Caraibe, cu o scădere medie de 95%, urmate de Africa (76%) și Asia-Pacific (60%). Cu toate acestea, raportul subliniază că acest lucru se datorează parțial faptului că în Europa, Asia Centrală și America de Nord, ale căror populații de animale au scăzut totuși cu mai mult de o treime, oamenii decimaseră deja natura pe scară largă înainte de 1970. „Nu este vorba doar de viața sălbatică, ci și de ecosistemele esențiale care susțin viața oamenilor”, spune Daudi Sumba, directorul pentru conservare al WWF. „Schimbările ar putea fi ireversibile, cu consecințe devastatoare pentru umanitate”, adaugă el, citând exemplul despăduririlor din Amazon, care ar putea «transforma acest ecosistem crucial dintr-un rezervor de carbon într-o sursă de carbon». Alte amenințări includ schimbările climatice, în special în America Latină și Caraibe, și poluarea, în special în America de Nord, Asia și Pacific.
Rebecca Shaw subliniază că declinul global al acestor populații de animale ar putea avea efecte în cascadă. „Populațiile de vertebrate stau la baza sănătății ecosistemelor și a serviciilor pe care le obținem de la acestea, cum ar fi o climă stabilă, apă curată din abundență, soluri sănătoase în care se cultivă alimente și pescuit productiv care furnizează proteine pentru oameni […]. […] În cazul unui astfel de declin al populațiilor de vertebrate din întreaga lume, va fi dificil să susțineți sănătatea și bunăstarea oamenilor pe termen lung.”
Raportul explică faptul că aproximativ 40 % din toate terenurile locuibile de pe Pământ sunt utilizate pentru producția alimentară, estimând în treacăt că pierderea și degradarea habitatelor (cauzate în principal de producția alimentară umană, inclusiv defrișarea pădurilor tropicale pentru a face loc fermelor de vite) constituie cea mai mare amenințare la adresa populațiilor de animale din întreaga lume, urmată de supraexploatare, specii invazive, boli, schimbări climatice și poluare.„Pentru a menține o planetă vie, în care oamenii și natura prosperă, avem nevoie de acțiuni pe măsura provocării”, se arată în raport, care solicită «nimic mai puțin decât o transformare a sistemelor noastre alimentare, energetice și financiare». Potrivit Rebeccăi Shaw, fiecare persoană poate contribui foarte simplu la realizarea unei diferențe prin alegerile sale alimentare, în special prin reducerea risipei alimentare și prin consumul mai mic de proteine animale, deoarece cultivarea plantelor necesită mai puțin teren. Aceasta ar putea însemna, de asemenea, adaptarea modului în care călătorim sau ne îmbrăcăm.
Raportul subliniază, de asemenea, obiectivele internaționale existente, cum ar fi acordul istoric adoptat la ultima reuniune a Organizației Națiunilor Unite privind biodiversitatea din 2022, care a solicitat conservarea și protecția a 30% din terenuri, oceane, zone de coastă și ape interioare până în 2030 împotriva poluării, degradării și schimbărilor climatice. Prin urmare, va fi necesară o acțiune politică puternică pentru a evita întoarcerea la zero, mai ales că, după cum subliniază Kirsten Schuijt, directorul general al WWF International, „toate aceste acorduri au termene limită în 2030 care ar putea să nu fie respectate”.
„Vestea bună este că nu am ajuns încă la punctul fără întoarcere”, spune Kirsten Schuijt. Raportul trece în revistă semnele încurajatoare și succesele legate de eforturile de conservare și de reintroducere a speciilor. Unele populații s-au stabilizat sau chiar au crescut. De exemplu, o subpopulație de gorile de munte din Munții Virunga din Africa de Est a crescut cu aproximativ 3% pe an între 2010 și 2016. Bizonul european, care a dispărut din sălbăticie în 1927, își revine, de asemenea, datorită programelor de reproducere pe scară largă și reintroducerilor reușite, în special în zone protejate. Cu toate acestea, lista roșie a IUCN estimează că o treime din cele peste 160 000 de specii de plante și animale pe care le enumeră sunt în pericol de dispariție. Dintre cele evaluate, 41% dintre amfibieni, 26% dintre mamifere și 34% dintre conifere sunt amenințate cu dispariția. În ajunul COP16, mai este încă mult de lucru pentru a salva biodiversitatea…
