Pământurile înghețate ale Siberiei continuă să dezvăluie secrete fascinante ale trecutului. În 2020, o echipă de oameni de știință a făcut o descoperire remarcabilă în permafrostul din Yakutia, nord-estul Rusiei: mumia unui pisoi cu dinți de sabie. Având doar trei săptămâni la momentul morții sale, se crede că acest exemplar a trăit cu peste 35.000 de ani în urmă. Această descoperire excepțională ne oferă o perspectivă unică asupra evoluției și adaptării felinelor preistorice.
Rămășițele pisicii, care erau într-un bloc de gheață, includeau capul, partea superioară a corpului și oasele membrelor inferioare. Au fost atât de bine conservate încât s-au păstrat detalii precum textura blănii, ghearele și chiar firele mustății. Acest nivel de conservare este extrem de rar, mai ales pentru pisicile cu dinți de sabie, ale căror fosile sunt deja puține la număr.
Găsită pe malul râului Badyarikha, într-o regiune renumită pentru descoperirile sale paleontologice, aceaste pisică aparține speciei Homotherium latidens. Acest prădător, care a locuit cândva în Eurasia, America și Africa, a dispărut cu câteva zeci de mii de ani în urmă. Înainte de această descoperire, oamenii de știință credeau că Homotherium latidens a dispărut din Eurasia cu aproximativ 126.000 de ani în urmă. Datarea cu radiocarbon a noii mumii ne permite să concluzionam că acestea erau încă prezente în regiune cu cel puțin 35.000 de ani în urmă. Această revizuire a distribuției lor temporale aruncă mai multă lumină asupra istoriei dispariției lor treptate și a coexistenței lor cu alți prădători mari, cum ar fi leii de peșteră și urșii giganți.
Studiul, publicat în Scientific Reports, dezvăluie detalii fascinante despre adaptările acestui animal la condițiile dure ale erei glaciare. În comparație cu un pui de leu modern în vârstă de trei săptămâni, acesta avea picioare din față mai largi și nu aveau pernuțe carpiene, structuri mici de amortizare pe care le au felinele moderne. Aceste caracteristici anatomice particulare sugerează că Homotherium latidens a fost adaptat în mod ideal pentru mersul pe zăpadă și vânătoarea în medii polare. Blana sa groasă și moale a oferit o protecție eficientă împotriva temperaturilor scăzute, în timp ce botul scurt, urechile mici și gâtul robust demonstrează o formă a corpului adaptată pentru a reduce pierderea de căldură a corpului. Aceste trăsături arată că, chiar și la o vârstă atât de fragedă, aceste feline preistorice erau deja echipate pentru a supraviețui într-o lume ostilă.
De asemenea, știm că pisicile cu dinți sabie aveau guri semnificativ mai mari decât cele mai mari pisici moderne și o structură musculară diferită, reflectând stilul lor de viață ca vânători specializați. Aceste diferențe erau deja vizibile la acest pisoi în vârstă de trei săptămâni, sugerând dezvoltarea rapidă a acestor trăsături distinctive încă de la naștere. Oamenii de știință își continuă munca la această mumie. Un nou articol este deja în pregătire pentru a aprofunda analiza caracteristicilor anatomice ale Homotherium latidens. În același timp, alte cercetări încearcă să înțeleagă interacțiunile acestor prădători cu mediul lor și cu alte specii care și-au împărtășit habitatul glaciar.
Aceste studii ilustrează modul în care permafrostul siberian acționează ca o adevărată capsulă a timpului, păstrând urmele trecutului care le permit oamenilor de știință să reconstruiască ecosistemele dispărute. Pe măsură ce permafrostul se topește din cauza încălzirii globale, ar putea apărea mai multe descoperiri similare, îmbogățindu-ne înțelegerea istoriei vieții pe Pământ.