De ce ar trece nucleul planetei noastre de la un lichid topit la o stare solidă? În Regatul Unit, mai mulți cercetători încearcă să răspundă la această întrebare despre acest nucleu folosind un supercomputer.
Pământul și adâncurile sale au făcut deja obiectul multor cercetări. Cu toate acestea, unele mistere persistă. De exemplu, cel al nucleului interior situat la o adâncime de 5.150 de kilometri nu a fost, evident, niciodată studiat în mod direct. Să ne amintim, însă, că cea mai adâncă gaură făcută vreodată în Rusia, în 1989, a atins o distanță de „doar” 12.262 de metri. Astfel, în prezent este foarte greu de înțeles cum acest miez intern ar fi trecut de la un lichid topit la o stare solidă înghețată. Un studiu condus de Universitatea din Leeds (Regatul Unit) ar putea răspunde la această întrebare. Postată în baza de preprinturi EarthArXiv, această lucrare ar putea oferi în special o mai bună înțelegere a câmpurilor magnetice ale Pământului.
„Miezul interior al Pământului a fost odată lichid, dar s-a solidificat în timp. Pe măsură ce Pământul se răcește treptat, miezul interior se extinde spre exterior, în timp ce lichidul bogat în fier din jur „îngheață”. Acestea fiind spuse, rămâne extrem de fierbinte, cel puțin 5.000 kelvin (4.726,85 °C)”, a explicat Alfred Wilson-Spencer, expert în fizica materialelor și autorul principal al studiului, într-un articol publicat de The Conversation.
Înțelegerea de ce s-a solidificat nucleul Pământului nu este ușoară, având în vedere că acest proces a avut loc pe parcursul a mai mult de un miliard de ani. Potrivit științei, temperatura din centrul Pământului a scăzut până când a atins temperatura de topire a aliajului lichid de fier care alcătuiește miezul. Acesta este momentul în care a început procesul de solidificare. Această idee rămâne incompletă, deoarece ignoră faptul fizic că toate lichidele trebuie suprarăcite cu o cantitate semnificativă sub temperatura lor de topire înainte ca solidele să se poată solidifica fără să se retopească.
Studiul cercetătorilor britanici a folosit un supercomputer pentru a efectua simulări. Conform rezultatelor, o scădere a temperaturii cu aproximativ 127°C sau mai puțin ar fi permis miezului să se solidifice mai repede. Cert este că această cercetare a inclus elemente noi precum prezența carbonului și a altor materiale. Simulările anterioare sugeraseră că fierul lichid ar fi trebuit să fie suprarăcit cu aproximativ 427 până la 727 ° C înainte ca miezul să se solidifice. O astfel de răcire ar fi rezultat într-un miez interior mult mai mare decât ceea ce observăm astăzi. În schimb, dacă răcirea la aceste temperaturi ar fi de fapt necesară, dar nu s-ar fi realizat niciodată, nucleul solid nu ar exista deloc astăzi.
Cercetătorii din spatele acestui studiu își continuă cercetările. Următorul pas va fi să aflăm dacă alte elemente din miez (cum ar fi oxigenul și siliciul) ar fi putut juca un rol în transformarea nucleului interior.
