Cu mai bine de 4.000 de ani în urmă, un eveniment de o brutalitate rară a lovit o comunitate în ceea ce este acum Anglia. O descoperire arheologică recentă, prezentată într-un articol publicat în Antiquity, analizată cu tehnici moderne, dezvăluie un masacru înfiorător care combină violență extremă, mutilări post-mortem și chiar canibalism. O privire înapoi asupra acestui mister tulburător care pune în lumină zonele gri ale preistoriei.
În anii 1970, arheologii care explorau situl Charterhouse Warren, în comitatul Somerset, în sud-vestul Angliei, au dat peste o descoperire care a fost cel puțin tulburătoare. Coborând într-o fântână naturală adâncă de 20 de metri săpată în calcar, ei descoperă o scenă macabră: peste 3.000 de fragmente de oase umane împânzesc fundul. După o examinare atentă, cercetătorii au identificat că aceste rămășițe aparțin a cel puțin 37 de indivizi, inclusiv adulți, copii și chiar nou-născuți. Această gamă de vârste dovedește amploarea tragediei: nu este vorba de câteva victime izolate, ci de un masacru care a lovit o întreagă comunitate. Datorită primelor analize cu radiocarbon, cercetătorii pot data aceste oase: victimele au trăit în urmă cu mai bine de 4.000 de ani, la începutul epocii bronzului, între 2200 și 2000 î.Hr. Totuși, ceea ce provoacă specialiștii este că această descoperire depășește cu mult riturile funerare cunoscute pentru această perioadă.
Oasele găsite prezintă semne clare de violență extremă. Potrivit cercetătorilor, 30% dintre cranii au fost fracturate în momentul morții, ceea ce indică faptul că multe victime au fost ucise de lovituri în cap. În plus, după moarte, cadavrele au suferit mutilări deosebit de șocante. Examinând îndeaproape oasele, arheologii au identificat urme tăiate realizate cu unelte de piatră pe 20% dintre fragmente.
Urmele de pe oasele frontale ale anumitor cranii sugerează scalparea, în timp ce tăieturile de pe maxilarele inferioare indică tăierea limbii. Urmele de pe coaste indică și eviscerări, în timp ce șase indivizi prezintă semne de decapitare, confirmate de tăieturi curate pe vertebrele cervicale. În cele din urmă, unele oase ale mâinilor și ale piciorului sunt zdrobite, ceea ce ar putea fi legat de mestecatul uman, sugerând acte de canibalism. Pentru cercetători, această violență depășește cu mult ceea ce observăm în practicile funerare cunoscute din epoca bronzului.
Un astfel de masacru pune întrebări pe oameni de știință. Ce motive ar putea împinge o comunitate să comită asemenea acte extreme? Cercetătorii au înaintat mai multe ipoteze. Este posibil ca acest masacru să fi fost un răspuns la un conflict anterior sau la încălcarea unui tabu social serios. În acest caz, mutilările post-mortem ar fi avut scopul de a dezonora victimele, chiar și după moartea acestora. Această violență ar putea fi și simbolică. Mutilând cadavrele și aruncându-le într-o fântână, atacatorii ar fi căutat să șteargă complet o comunitate rivală, nu numai fizic, ci și cultural și spiritual.
Un alt indiciu intrigant vine de la descoperirea Yersinia pestis, bacteria responsabilă de ciumă, în dinții a doi copii găsiți pe site. Prezența acestei boli mortale poate să fi semănat frică în regiune, exacerbând tensiunile sociale și ducând la un focar de violență. Acest masacru ar fi putut servi și la afirmarea puterii unui grup asupra altuia, sau la întărirea coeziunii interne a unei comunități printr-un act de violență colectivă.
În ciuda progreselor științifice, acest episod întunecat al preistoriei britanice păstrează încă mult mister. Motivele precise pentru acest masacru, aceste mutilări și posibilul canibalism rămân necunoscute. Pentru cercetători, această descoperire este un memento dur: chiar și acum 4.000 de ani, societățile umane erau capabile de o violență extremă, rivalizează cu unele atrocități moderne.
