De zeci de ani, paleontologii au dezbătut originea și răspândirea dinozaurilor pe planetă. Până de curând, opinia predominantă a fost că aceste creaturi își aveau originea în emisfera sudică, pe supercontinentul Gondwana, înainte de a migra treptat spre nord, într-o regiune numită Laurasia. O descoperire revoluționară în ceea ce este acum Wyoming, SUA, sugerează că dinozaurii au fost prezenți în emisfera nordică cu milioane de ani mai devreme decât se credea anterior. Această revelație răstoarnă teoriile convenționale și redefinește înțelegerea noastră a evoluției timpurii a dinozaurilor.
O echipă de la Universitatea din Wisconsin-Madison a studiat recent oasele fragmentare de dinozaur descoperite în formațiunea geologică Popo Agie din actualul Wyoming. Folosind tehnici de datare cu radioizotopi de înaltă precizie, cercetătorii au reușit să stabilească vârsta fosilelor și a rocilor din jur: aproximativ 230 de milioane de ani. Aceste rămășițe sunt acum considerate cele mai vechi fosile de dinozaur găsite vreodată în emisfera nordică. Analizele au dezvăluit, de asemenea, urme fosile ceva mai vechi, sugerând că dinozaurii sau strămoșii lor apropiați locuiau deja această regiune înainte de apariția acestei specii specifice. Ele au fost prezentate într-un articol publicat în Zoological Journal of the Linnean Society.
Această descoperire împinge prezența dinozaurilor în emisfera nordică înapoi la o perioadă comparabilă cu cea a primilor dinozauri identificați în Gondwana, ceea ce ne schimbă înțelegerea despre răspândirea lor timpurie. De asemenea, confirmă că Laurasia, jumătatea de nord a Pangeei, a jucat un rol mult mai semnificativ în evoluția dinozaurilor decât se presupunea anterior. Aceste rămășițe aparțin unei noi specii, Ahvaytum bahndooiveche, un mic dinozaur care a trăit în apropierea ecuatorului Laurasiei. În ciuda lipsei unui schelet complet, oasele descoperite, în special fragmentele de picioare, permit lui Ahvaytum bahndooiveche să fie identificat ca un dinozaur și o rudă timpurie a sauropodelor. Aceștia din urmă, renumiti pentru că includ specii gigantice precum titanozaurii, descind din strămoși mici mult mai modesti.
Ahvaytum bahndooiveche avea aproximativ 30 de centimetri înălțime și 90 de centimetri lungime, care includea o coadă lungă. Spre deosebire de imaginea populară a dinozaurilor impunătoare, acest exemplar avea, prin urmare, dimensiunea unui pui. Deși cercetătorii nu i-au găsit craniul, ei sugerează că era probabil omnivor ca alți dinozauri din descendența sa. Aceste caracteristici evidențiază astfel diversitatea și smerenia începuturilor dinozaurilor. Perioada în care a trăit Ahvaytum Bahndooiveche coincide și cu un episod climatic major cunoscut sub numele de Episodul Pluvial Carnian, care a avut loc între 234 și 232 de milioane de ani în urmă. Acest episod, declanșat de creșterea activității vulcanice asociată cu fragmentarea Pangeei, a transformat profund clima globală. Erupțiile masive au eliberat în atmosferă cantități mari de dioxid de carbon și alte gaze cu efect de seră, provocând încălzirea globală și creșterea precipitațiilor. Aceste ploi abundente au transformat deșerturile vaste și aride care dominaseră anterior multe regiuni ale supercontinentului în zone umede și fertile. Aceste noi ecosisteme au oferit condiții ideale pentru dezvoltarea biodiversității, inclusiv diversificarea dinozaurilor și a multor alte specii terestre și acvatice. Aceste transformări ecologice ar fi permis grupurilor de dinozauri primitivi să se adapteze rapid la medii variate și să colonizeze teritorii care înainte erau inospitaliere.
Descoperirea lui Ahvaytum bahndooiveche aruncă și o nouă lumină asupra apariției dinozaurilor. Multă vreme, paleontologii au presupus că dinozaurii au o singură origine într-o regiune a Gondwana (partea de sud a Pangeei), de unde s-au dispersat încet spre nord. Această ipoteză s-a bazat în principal pe analiza fosilelor, găsite mai ales în emisfera sudică. Cu toate acestea, Ahvaytum bahndooiveche pune la îndoială această teorie bine stabilită.
Dovezile sugerează acum că dinozaurii ar fi putut evolua simultan în diferite regiuni ale Pangeei, în special în emisfera nordică, în loc să fie limitate la un singur punct de origine. Asemănările dintre fosilele găsite în Laurasia și cele din Gondwana indică faptul că liniile distincte ar fi putut diverge mai devreme decât se credea anterior, fiecare adaptându-se independent la condițiile locale. Această idee de evoluție paralelă în cele două emisfere își găsește un ecou în înregistrările fosile și în modelele climatice ale vremii, care arată că habitatele favorabile nu erau exclusiviste din sud. Această perspectivă ne extinde înțelegerea diversității și adaptabilității dinozaurilor timpurii. Evidențiază capacitatea lor de a ocupa o varietate de nișe ecologice încă din primele etape ale evoluției lor. Ar putea explica, de asemenea, de ce dinozaurii au supraviețuit și au prosperat după criza ecologică care a marcat sfârșitul perioadei triasice, în timp ce multe alte specii au dispărut.
Descoperirea lui Ahvaytum bahndooiveche subliniază că emisfera nordică nu a fost doar un recipient pasiv pentru dinozaurii migratori din Gondwana, ci un teatru activ al diversificării lor timpurii.
