Peste 100 de milioane de tone de polietilenă sunt produse anual în lume – un plastic omniprezent în pungi, ambalaje și recipiente, dar care rezistă cu încăpățânare degradării naturale. Pentru descompunerea sa completă este nevoie de zeci, uneori sute de ani. În fața acestei provocări ecologice colosale, o echipă de cercetători canadieni propune o soluție surprinzătoare: utilizarea unor omizi care se hrănesc cu plastic.
La Universitatea Brandon din Canada, dr. Bryan Cassone și colegii săi au studiat o insectă familiară apicultorilor – larva moliei mari de ceară (Galleria mellonella), cunoscută și ca viermele de ceară. În mod natural, aceste omizi se hrănesc cu ceara din stupi, dar cercetătorii au descoperit că posedă și un talent neașteptat: pot consuma și digera polietilenă. Conform experimentelor, aproximativ 2.000 de larve pot descompune o pungă de plastic în mai puțin de 24 de ore – o performanță incredibilă, având în vedere că aceeași pungă ar rezista în natură timp de secole.
Deși capacitatea acestor omizi de a roade plasticul fusese observată încă din 2017, noul studiu merge mult mai departe. Echipa lui Cassone a demonstrat că larvele nu doar sfâșie polietilena, ci o și digeră: o transformă în lipide, pe care apoi le stochează sub formă de grăsime corporală. Cu alte cuvinte, metabolizează plasticul, așa cum noi metabolizăm grăsimile alimentare.
Secretul acestui proces pare să se afle în microbiomul intestinal al larvelor – un ecosistem bacterian complex, responsabil pentru descompunerea materialului plastic. Cercetătorii caută acum să identifice enzimele-cheie implicate, în speranța de a le izola și reproduce în laborator.
Totuși, procesul are limite. Viermii de ceară nu pot supraviețui consumând doar polietilenă: în lipsa altor nutrienți, slăbesc și mor în câteva zile. Prin urmare, cercetătorii explorează o soluție de compromis: adăugarea unor nutrienți (precum zaharuri) în dieta lor, astfel încât să rămână sănătoși, continuând totodată să degradeze plasticul.
Această cercetare deschide două direcții promițătoare. Prima ar fi creșterea intensivă de viermi de ceară care să fie hrăniți cu deșeuri din polietilenă, într-un model de economie circulară. Însă ideea ridică provocări serioase: aceste larve sunt parazite ale stupilor, iar reproducerea lor pe scară industrială ar putea afecta negativ populațiile deja fragile de albine. A doua cale, considerată mai viabilă pe termen lung, presupune extragerea enzimelor responsabile pentru degradare și utilizarea lor în procese industriale, fără implicarea directă a insectelor. Abordări similare sunt deja testate în cazul unor ciuperci și bacterii, însă rămân, deocamdată, la scară de laborator.
Chiar dacă rezultatele sunt spectaculoase, ele nu trebuie să eclipseze proporțiile problemei. Pentru a elimina doar o fracțiune din cele 100 de milioane de tone de polietilenă produse anual, ar fi nevoie de miliarde de omizi. Soluția nu stă, așadar, în larvele însele, ci în ceea ce ne pot învăța ele.
Această descoperire aduce o contribuție esențială la înțelegerea mecanismelor biologice prin care natura poate combate una dintre cele mai persistente forme de poluare. Și, poate mai important decât atât, deschide calea către tehnologii bioinspirate – o bioinginerie a reciclării mai eficientă și prietenoasă cu mediul.
Cu alte cuvinte, deși aceste omizi plastivore nu vor salva planeta de unele singure, ele pot ghida știința către soluții radical noi.
Poll: Care ar fi cea mai promițătoare direcție pentru utilizarea larvelor de vierme de ceară în lupta împotriva poluării cu plastic?
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply