NASA Demarează o Misiune Specială pentru Studiul “Halo-ului” Misterios al Pământului

Observatorul Geocorona Carruthers al NASA a fost lansat și va începe curând o misiune de doi ani pentru a studia “halo-ul” misterios al Pământului, o componentă fascinantă a atmosferei noastre.

Unele misiuni NASA sunt concepute pentru sarcini foarte specifice, dar toate contribuie la îmbogățirea înțelegerii noastre despre univers și, în unele cazuri, despre modul în care funcționează “punctul nostru albastru palid”. O nouă misiune care a fost lansată cu succes miercuri, 24 septembrie, va monitoriza limitele exterioare ale atmosferei planetei noastre în următorii 2-3 ani.

Observatorul Geocorona Carruthers a decolat la ora 7:30 a.m. EDT de la Kennedy Space Center din Florida. Acesta se alătură sondei Interstellar Mapping and Acceleration Probe (IMAP) a NASA și sondelor Space Weather Follow-on Lagrange-1 (SWFO-L1) ale Administrației Naționale Oceanice și Atmosferice (NOAA) într-o călătorie spre punctul Lagrange L1, situat între Pământ și Soare.

De acolo, va monitoriza stratul superior al atmosferei Pământului, cunoscut sub numele de exosferă. Mai exact, va căuta “halo-ul” care este vizibil doar în lumina ultravioletă. Cunoscut sub numele de geocorona, acest fenomen începe la aproximativ 300 de mile deasupra suprafeței Pământului și se întinde până la aproximativ jumătate din distanța până la Lună.

Acest lucru este cunoscut datorită unei camere UV primitive instalate de astronauții Apollo în aprilie 1972 pe Înălțimile Descartes de pe Lună. Imaginile produse de geocorona au fost absolut uimitoare, dar inventatorul camerei, Dr. George Carruthers, și-a dat seama că acestea nu arătau întreaga imagine. Chiar și o cameră plasată atât de departe cât Luna nu putea captura exosfera în întregime.

A durat mai mult de 50 de ani, dar visul său de a lansa o misiune care să poată captura acea imagine completă va fi în curând împlinit.

Noul model de cameră este mult mai avansat decât cel original, reprezentând 50 de ani de progres în imagistica UV. Va avea atât un imager cu câmp larg, cât și unul cu câmp apropiat. Primul va face fotografii ale întregii exosfere, în timp ce cel de-al doilea va oferi detalii despre modul în care aceasta interacționează atât cu atmosfera inferioară, cât și cu particulele provenite de la Soare.

Această interacțiune solară este una dintre cele mai interesante părți ale misiunii, deoarece este una dintre principalele metode prin care Pământul își pierde hidrogenul – unul dintre principalele componente ale apei, esențial pentru viața așa cum o cunoaștem. Înțelegerea modului în care se întâmplă această pierdere de hidrogen ar putea ajuta oamenii de știință să restrângă căutarea exoplanetelor potențial locuibile, care dispun de cantități suficiente de apă.