Joi, o echipă de cercetători condusă de Microsoft a dezvăluit că au identificat și posibil remediat ceea ce ei numesc un zero-day biologic – o vulnerabilitate nerecunoscută în sistemul care ne protejează de amenințările biologice. Sistemul în cauză verifică achizițiile de secvențe de ADN pentru a determina când cineva comandă ADN care codifică o toxină sau un virus periculos. Cu toate acestea, cercetătorii susțin că sistemul este din ce în ce mai vulnerabil la omiterea unei noi amenințări: toxinele concepute prin inteligență artificială (AI).
Care este amploarea acestei amenințări? Pentru a înțelege, este necesar să știm mai multe despre programele existente de biosupraveghere și despre capacitățile proteinelor concepute prin AI.
Amenințările biologice pot lua diverse forme. Unele sunt patogene, cum ar fi virușii și bacteriile. Altele sunt toxine bazate pe proteine, precum ricina trimisă la Casa Albă în 2003. Există și toxine chimice produse prin reacții enzimatice, cum ar fi moleculele asociate cu “mareea roșie”. Toate acestea își au originea în același proces biologic fundamental: ADN-ul este transcris în ARN, care este apoi utilizat pentru a produce proteine.
De câteva decenii, inițierea acestui proces este la fel de simplă ca o comandă online de secvențe de ADN de la una dintre numeroasele companii care sintetizează secvența solicitată și o expediază. Recunoscând potențiala amenințare, guvernele și industria au colaborat pentru a adăuga o etapă de screening la fiecare comandă: secvența de ADN este scanată pentru capacitatea sa de a codifica părți din proteine sau viruși considerați periculoși. Orice rezultate pozitive sunt apoi semnalate pentru intervenția umană, pentru a evalua dacă acestea sau persoanele care le comandă reprezintă cu adevărat un pericol.
Lista proteinelor și sofisticarea scanării au fost continuu actualizate în răspuns la progresele cercetării de-a lungul anilor. De exemplu, screening-ul inițial se făcea pe baza asemănării cu secvențe țintă de ADN. Dar există multe secvențe de ADN care pot codifica aceeași proteină, astfel încât algoritmii de screening au fost ajustați corespunzător, recunoscând toate variantele de ADN care prezintă aceeași amenințare.
Noul studiu poate fi considerat o extensie a acelei amenințări. Nu doar că multiple secvențe de ADN pot codifica aceeași proteină; multiple proteine pot îndeplini aceeași funcție. De exemplu, pentru a forma o toxină, de obicei este necesar ca proteina să adopte structura tridimensională corectă, care aduce câteva aminoacizi critici în proteină în apropiere. În afara acestor aminoacizi critici, totuși, lucrurile pot fi adesea destul de flexibile. Unii aminoacizi s-ar putea să nu conteze deloc; alte locații în proteină ar putea funcționa cu orice aminoacid încărcat pozitiv sau oricare hidrofob.
În trecut, putea fi extrem de dificil (adică consumator de timp și costisitor) să se facă experimente care să vă spună ce fel de modificări ar putea tolera un șir de aminoacizi în timp ce rămân funcționali. Dar echipa din spatele acestui studiu nou
Poll: Care este cea mai mare amenințare pentru sistemele de biosupraveghere?
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply