Impactul Carnivorelor Reintroduse în Ecosisteme: Studii Noi din Parcul Național Yellowstone

Parcul Național Yellowstone a fost mereu un centru de interes pentru cercetătorii care studiază impactul prădătorilor asupra mediului.

Când Serviciul de Pescuit și Faună Sălbatică din SUA a reintrodus 14 lupi cenușii în Parcul Național Yellowstone în 1995, acești animale au pășit, într-un fel, într-o lume nouă.

După ce oamenii i-au vânat pe lupi aproape până la extincție în vestul SUA la începutul secolului XX, absența acestui carnivor a modificat probabil ecosistemele și rețelele trofice din Munții Stâncoși. Odată cu reintroducerea lupilor în peisaj, oamenii de știință sperau să învețe dacă și cât de repede pot fi inversate aceste schimbări.

Deși există studii care pretind să arate dovezi timpurii ale unei relații fascinante între lupi și ecosistemele ripariene regenerante de când canidele s-au întors în Yellowstone, oamenii de știință încă dezbat modul în care carnivorele mari influențează vegetația și alte animale, conform unui nou articol publicat în această lună.

Curiozitatea științifică se concentrează pe măsura în care carnivorele au un efect indirect asupra altor faune și flore, o dinamică pe care oamenii de știință o numesc „cascadă trofică”. Începând din anii 2000, mai multe studii păreau să arate dovezi ale unei relații transformaționale între lupi, elani și vegetația ripariană în Yellowstone.

Dar pe măsură ce timpul a trecut, alte studii au sugerat că legătura lupilor din Yellowstone cu ecosistemele ripariene ale parcului ar putea fi mai subtilă decât se credea anterior.

„Nu este că nu există dovezi consistente cu o cascadă trofică în Yellowstone,” a spus Chris Wilmers, profesor de ecologie a vieții sălbatice la Universitatea din California, Santa Cruz, și autorul principal al lucrării. „Este că efectele sunt mult mai complicate și mai slabe decât se credea inițial.”

Teoria conform căreia lupii schimbă peisajele și vegetația de-a lungul pârâurilor și râurilor din Yellowstone a pornit de la schimbările observate în parc după ce vânătoarea umană a decimat populațiile de castori și lupi. Mai mulți elani și alte ungulate domină peisajul, pășunând vegetația ripariană pe malurile deschise ale pârâurilor, ale căror baraje nu mai erau întreținute robust de castori. Apa a început să circule prin parc mai rapid, săpând albiile râurilor în forme profunde de V și coborând nivelul apei subterane. Acest lucru, la rândul său, a diminuat habitatul vegetației ripariene supra-pășunate, lăsând mai puțin material pentru orice castori rămași să barajeze căile navigabile. Tot acest lucru a cauzat un ciclu negativ de feedback care a uscat zonele din jurul pârâurilor parcului.

Când lupii au fost reintroduși în Yellowstone, unii oameni de știință au raportat că aceștia au modificat modelele de pășunat ale elanilor, făcându-i să evite să petreacă perioade prelungite în habitatul riparian deschis. Acest lucru a ajutat la regenerarea arborilor de sălcie și plop de-a lungul malurilor râurilor, poate o indicație timpurie a unei cascade trofice, una care ar putea oferi castorilor mai mult material pentru a încetini fluxurile și a reduce eroziunea de pe maluri.

Cu toate acestea, alți oameni de știință au pus sub semnul întrebării aceste teorii, iar pentru noul articol, Wilmers și alți patru cercetători și-au extins focalizarea.

Știință&Tehnică

Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România