Forța Musculară la Femeile în Vârstă: Un Scut Protector Împotriva Mortalității

Un studiu recent publicat în JAMA Network Open subliniază importanța activităților de întărire musculară pentru o îmbătrânire sănătoasă și o viață mai lungă. Rezultatele sunt în concordanță cu liniile directoare care promovează exercițiile de întărire musculară.

Două măsuri comune ale forței musculare, care pot fi ușor evaluate într-un cadru clinic, au fost asociate cu un risc scăzut de deces printre femeile cu vârste cuprinse între 63 și 99 de ani, potrivit studiului.

Asocierile au persistat chiar și după ajustarea pentru nivelurile de activitate fizică, timpul petrecut în inactivitate, viteza de mers și inflamație.

„Este remarcabil că forța musculară a fost asociată cu o mortalitate mai scăzută chiar și în rândul femeilor care nu îndeplineau cantitatea de activitate fizică aerobă recomandată de ghiduri,” a declarat cercetătorul Michael LaMonte, PhD, de la Universitatea din Buffalo, împreună cu colegii săi.

Până în anul 2050, se estimează că femeile cu vârsta de 75 de ani și peste vor constitui cel mai mare subgrup de vârstă din SUA. Forța musculară scheletică scade rapid pe parcursul vieții adulte, dar rămâne esențială pentru menținerea independenței funcționale, prevenirea spitalizărilor și îmbunătățirea calității vieții.

Liniile directoare din SUA recomandă activități de întărire a mușchilor scheletici cel puțin două zile pe săptămână pentru beneficii de sănătate sistemică și funcțională.

LaMonte și colegii săi au examinat cum forța musculară — evaluată prin forța de strângere a mâinii dominante și timpul necesar pentru a finaliza cinci ridicări de pe un scaun fără asistență — se corelează cu mortalitatea într-un lot de 5472 de femei în vârstă.

Toate participantele erau înscrise în studiul OPACH (Activitatea Fizică Obiectivă și Sănătatea Cardiovasculară la Femeile în Vârstă), care este parte a Inițiativei de Sănătate a Femeilor (WHI). Vârsta medie a acestora era de 78,7 ani, aproximativ jumătate erau de etnie albă, o treime de etnie neagră, iar aproximativ o șesime de etnie hispanică.

Pe durata medie de urmărire de 8,4 ani, 1964 dintre femei au decedat.

A fost observată o tendință inversă semnificativă în mortalitate pe măsură ce forța de strângere a mâinii creștea, cu rapoarte de hazard de 0.85 și 0.67 pentru al treilea și al patrulea cel mai înalt cvartil, comparativ cu cel mai scăzut.

Rezultate similare au fost observate și pentru timpul necesar pentru a efectua ridicările de pe scaun, cvartilele crescătoare arătând o scădere semnificativă a riscului de deces cu rapoarte de hazard de 0.79, 0.76 și 0.63 comparativ cu cel mai scăzut cvartil.

Ajustarea pentru activitatea fizică măsurată prin accelerometru și timpul de inactivitate a redus aceste asocieri, deși rezultatele au rămas semnificative statistic.

Asocieri inverse similare au fost observate și când s-au controlat pentru viteza de mers, care a servit ca un proxy pentru fitnessul cardiorespirator, și markerul inflamator proteina C-reactivă.

Autorii au subliniat că corelația între forța de strângere a mâinii și timpul de ridicare din scaun a fost relativ mică, cu mai puțin de două procente de variație comună, sugerând că cele două măsuri evaluează în mare parte concepte diferite.

Concluzia lor a fost: „Descoperirea noastră susține recomandările naționale curente care promovează participarea la activități de întărire musculară pentru o îmbătrânire optimă.”

Sursa: Inside Precision Medicine