Rezultatul acestei săptămâni reprezintă ultima adăugire la o serie de descoperiri impresionante.
Luni, o lucrare științifică care a anunțat descoperirea tuturor celor patru baze ale ADN-ului pe un asteroid a generat numeroase titluri în presă. Totuși, multe dintre acestea au omis un cuvânt esențial pentru a înțelege contextul descoperirii: „din nou”. Studiul respectiv face referire la rezultate similare încă din anul 2011, iar anii care au urmat au adus diverse confirmări și studii mai riguroase. Noutatea lucrării nu constă neapărat în faptul că aceste baze au fost găsite pe Ryugu, ci în rezolvarea unui mister anterior: studiile anterioare nu le detectaseră acolo, deși fuseseră identificate în multe alte probe de asteroizi.
Dincolo de titluri, noul studiu oferă detalii interesante, răspunzând la o întrebare importantă: cum au ajuns aceste baze acolo? Înțelegerea acestui aspect este crucială pentru a avea o imagine mai clară despre cum materiile prime ale vieții au ajuns pe Pământ.
Să începem cu o descriere a descoperirilor cercetătorilor. Atât ADN-ul, cât și ARN-ul, cele două acizi nucleici utilizați de viață, împărtășesc o structură similară. Aceasta include scheletul, un lanț care alternează între zaharuri și fosfați, legați chimic între ei. Deși zahărul specific diferă între ADN și ARN, lanțul în sine variază doar în lungime; în rest, scheletul fiecărei molecule de ADN sau ARN este identic.
Ceea ce conferă acizilor nucleici identitatea necesară pentru a transporta informații genetice sunt bazele. Există patru (A, T, C și G în ADN; A, U, C și G în ARN), și fiecare este atașată de unul dintre zaharurile din schelet. Ordinea bazelor de-a lungul scheletului este cea care transportă informațiile genetice, permițând viața așa cum o cunoaștem. S-a ipotetizat că, înainte de evoluția vieții, ordinea bazelor de-a lungul moleculelor de ARN determina tipurile de reacții chimice pe care le puteau cataliza.
Astfel, deși bazele nu sunt tot ce ai nevoie pentru a trece de la chimie la viață, ele sunt extrem de importante. Căutarea lor în afara Pământului este o prioritate evidentă.
Noul studiu nu ascunde faptul că aceste căutări au fost un succes. Abstractul lucrării menționează descoperirea lor în trei asteroizi diferiți. Un paragraf timpuriu citează un studiu din 2011 care descrie descoperirea bazelor acizilor nucleici în meteorite, fragmente de asteroizi care au supraviețuit căderii prin atmosfera noastră. Rezultate similare au fost raportate de-a lungul anilor. În fiecare caz, asteroizii conțineau și molecule strâns legate care nu sunt utilizate de ființele vii actuale.
Deși aceasta este o descoperire entuziasmantă, este imposibil să excludem posibilitatea ca aceste baze să fie rezultatul chimiei generate de căldura intrării în atmosferă sau să provină din contaminarea cu viața de pe Pământ. Totuși, am reușit să eliminăm această incertitudine mergând direct la asteroizi și recuperând mostre din spațiu. Când misiunea OSIRIS-REx a adus material înapoi de pe asteroidul Bennu, aceleași baze au fost
Sursa: Ars Technica
Poll: Care este cel mai mare mister rezolvat de către noul studiu referitor la descoperirea bazelor acizilor nucleici pe asteroizi?


Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România



























Leave a Reply