O furtună colosală, capabilă să destabilizeze atmosfera calmă a lui Saturn, are loc o singură dată la fiecare 30 de ani, atunci când în emisfera boreală a planetei se instalează primăvara. Ultima dintre ele, survenită la finele anului trecut, a putut fi admirată și analizată de astronomi, prin intermediul „ochilor” iscoditori ai sondei Cassini.
Potrivit unui articol publicat recent în revista Science, o echipă internațională de cercetători, coordonată de Leight Fletcher, de la Universitatea Oxford, a realizat o adevărată campanile de observare a atmosferei saturniene, în care a fost implicat și giganticul Very Large Telescope (VLT) al Observatorului European. Observațiile, făcute în lumină infraroșie, au permis pentru prima oară cercetarea straturilor din interior ale atmosferei, în vederea studierii dinamicilor complexe aflate la originea acestor furtuni planetare imense.
Din 1876 încoace, astronomii au mai detectat alte cinci astfel de furtuni, dar de această dată, pentru prima oară, ei au fost în măsură s-o „monitorizeze” cu o sondă spațială. „Această perturbare în emisfera boreal a lui Saturn a creat o erupție gigantică, violentă și complexă de nori albi, care a înconjurat întreaga planetă”, a comentat Fletcher.
Observațiile în infraroșu, precum și cele preluate cu instrumentulal VISIR de la VLT, le sunt mult mai utile astronomilor decât cele efectuate în lumina vizibilă. Spre deosebire de radiația vizibilă, cea infraroșie reusește să treacă prin „perdeaua” deasă de nori, furnizând imagini detaliate ale regiunilor interne. Cercetând stratosfera lui Saturn, care în mod normal se află la 130°C sub zero, oamenii de știință au descoperit ca anumite regiuni au o temperatură cu circa 20 de grade mai ridicată. Furtuna ar fi avut fost așadar generată de aceste coloane gigantice de aer cald, care în mișcarea lor pe verticală ar întâlni vânturile de cotă înaltă, generând marile „erupții” atmosferice.
Sursa: Galileo