O echipă de academicieni de la Universitatea Newcastle, din Marea Britanie, a identificat anumiți receptori ai serotoninei care pot fi stimulați cu substanțe medicamentoase pentru a spori proprietățile naturale de regenerare a ficatului.
În cazul afecțiunilor hepatice, deprecierea organului depinde de raportul dintre cicatrizarea țesutului și generarea de noi celule hepatice. În unele situații, ficatul rănit – singurul organ omenesc capabil de autoregenerare – doar își închide rănile, fără a se mai și repara.
Acest handicap poate degenea în afecțiuni hepatice cronice, așa cum este ciroza, în cazul căreia cicatrizarea este atât de extinsă încât ficatul devine incapabil să mai filtreze sângele și să mai producă hormoni vitali și factori de coagulare. Un astfel de context se dovedește adesea ideal și pentru formarea cancerelor.
Cercetătorii de la Universitatea Newcastel au executat experimente pe șoareci și au reușit să incline balanța regenerării ficatului în sensul inhibării cicatrizării și favorizării producției de țesut hepatic sănătos, totul prin manipularea acțiunilor serotoninei – hormonul „fericirii”.
În mod normal, atunci când un ficat este afectat – de un virus precum Hepatitca C sau B, de alcool, de factori de mediu, ori de o dereglare metabolică sau autoimună – celule specializate denumite trombocite determină vindecarea generală și secretă serotonină.
Totuși, specialiștii au descoperit că în prezența celulelor pentru cicatrizare – celule stelate hepatice (CSH) – trombocitele sunt instruite de serotonină să genereze mai mult țesut cicatrizat în defavoarea reparării.
Oamenii de știință au identificat receptorul 5-HT2B ca fiind mecanismul prin intermediul căruia serotonina comandă inhibarea regenerării cu ajutorul CSH. Tot ei au ajuns astfel la concluzia că manipulând receptorul în cauză au influențat o diminuare a cicatrizării în beneficial unei regenerări (mai) prolifice.
Potrivit coordonatorului studiului profesorul Derek Mann, substanțele chimice orientate către 5-HT2B, aflate deja în teste medicale pentru tratarea tulburărilor psihice și a hipertensiunii pulmonare, ar putea avea o aplicație important în tratarea bolilor cronice ale ficatului. Mai mult, grupul este de părere că mecanismul s-ar putea găsi și în alte organe, ceea ce oferă perspective incitante pentru a-l studia pe viitor.
