Ultima glaciaţiune s-a încheiat în urmă cu 11.500 de ani, dar nu se ştie cu exactitate când va avea loc următoarea. Oamenii de ştiinţă susţin că, datorită nivelului de dioxid de carbon din atmosferă, aceasta va fi oricum întârziată.
Cercetătorii, folosindu-se de date precum cele referitoare la orbita terestră, au determinat ultima eră interglaciară la fel de caldă cu cea prezentă. Cel mai asemănător stadiu climateric cu actuala perioadă a avut loc în urmă cu 780.000 de ani şi a fost numit Stadiul Izotopic Marin 19c (MIS19c).
Potrivit studiului lor, bazat pe comparaţia cu MIS19c, publicat în Nature Geoscience, următoarea eră glaciară ar fi trebuit să înceapă în maxim 1.500 de ani, dar emisiile de CO2 sunt atât de ridicate încât acest fapt ar fi imposibil.
Dr. Luke Skinner, de la Universitatea Cambridge, afirmă că „actualele nivele de CO2, chiar în condiţiile stopării complete a emisiilor, conduc la o perioadă interglaciară prelungită”.
Echipa internaţională de cercetători a efectuat calcule potrivit cărora concentraţia de dioxid de carbon din atmosferă ar trebui să scadă sub 240 părţi per milion (ppm) pentru ca glaciaţiunea să poată începe.
În prezent, concentraţia de CO2 din atmosferă se cifrează la 390ppm şi chiar în condiţiile opririi complete a emisiilor de dioxid de carbon, aceasta tot ar rămâne ridicată pentru cel puţin 1.000 de ani, iar căldura stocată în oceane ar avea în continuare potenţial de topire a calotei glaciare şi de ridicare a nivelului mărilor şi oceanelor.
Principala cauză a tranziţiei de la ere glaciare la ere interglaciare o constituie variaţiile orbitei terestre, cunoscute sub numele de cicluri Milanković (cercetătorul sârb Milutin Milanković a fost primul care a descris variaţiile atmosferice cauzate de modificările axei de înclinaţie, precum şi ale axei şi vitezei de rotaţie a Pământului), ce au loc o dată la câteva zeci de mii de ani.
Dar, aceste cicluri nu sunt suficiente pentru a cauza diferenţele de temperatură de 10 grade Celsius între o eră glaciară şi una interglaciară, variaţiile atmosferice rezultate fiind amplificate de factori precum creşterea emisiilor de CO2 din atmosferă ce are loc odată cu încălzirea sau de absorbţia de gaze din oceane petrecută cu ocazia refacerii gheţurilor. De aceea, ciclurile nu sunt egale.
Sursa
