Acum doi ani, specialiștii Centrului Național pentru Cercetare Atmosferică, din Boulder, Colorado, au constatat o „pierdere de energie” la nivel planetar, pierdere dedusă din inconsistențele remarcate între observările sateliților asupra stării termice a Pământului și rezultatele măsurătorilor încălzirii oceanice.
Misterul a fost investigat de două echipe de specialiști de la NASA, coordonate de Norman Loeb și de Graeme Stephens. Studiul s-a concentrat asupra datelor colectate vreme de zece ani – din 2001 până în 2010 – de instrumentele CERES de măsurare a schimbărilor de echilibru al radiației nete de la suprafața atmosferei Pământului.
Potrivit analizei lor, măsurătorile sateliților și cele oceanice sunt, de fapt, în deplin acord odată ce incertitudinile observaționale sunt luate în calcul. „Datele noastre arată că pământul a acumulat căldură în ocean cu o rată de absorbție de o jumătate de watt/metru pătrat, fără indicii ale scăderii ritmului. Această energie suplimentară își va găsi eventual drumul înapoi în atmosferă, ridicând temperaturile pe Pământ”, potrivit lui Loeb.
Cercetătorii sunt în general de acord că 90% din excesul de căldură asociat cu sporirea concentrației gazelor cu efect de seră se stochează în oceanul planetar. Dacă se eliberează înapoi în atmosferă, această acumulare de căldură echivalentă cu 0,5 watti/m2 de ocean poate ridica temperatura globală cu peste 0,3 grade Celsius.
Loeb susține că descoperirile demonstrează importanța folosirii sistemelor multiple de măsură în timp și ilustrează nevoia de îmbunătățire continuă asupra felului în care fluxurile energetice al Pământului sunt măsurate.
Sursa
Foto
