Experiența claraudiției – capacitatea de a auzi voci care nu provin din lumea exterioară – este un fenomen misterios. Adesea percepută ca o abilitate supranaturală, poate fi asociată și cu tulburări mintale, inclusiv schizofrenia. Dar dincolo de această dihotomie, ce se întâmplă cu adevărat? Un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Durham, condus de Adam Powell, a evidențiat importanța percepției culturale și a credințelor în modul în care indivizii interpretează acest fenomen. El a fost publicat în revista Mental Health, Religion & Culture și a cercetat de ce unii oameni aud voci și le interpretează ca mesaje spirituale, în timp ce pentru alții, această experiență poate fi asociată cu tulburări psihiatrice.
Pentru a face acest lucru, cercetătorii au comparat două grupuri distincte: mediumi spirituali, membri ai comunităților care practică spiritismul și un grup de control format din oameni care nu au avut niciodată experiențe auditive similare. Pentru majoritatea mediumurilor spirituali intervievați, vocile au fost percepute ca mesaje de dincolo. Aproximativ 79% dintre participanți au raportat că aud voci în mod regulat, 44,6% spunând că s-au întâmplat în fiecare zi. Cele mai multe dintre aceste voci au fost percepute ca venind de la defuncți sau de la spirite și au jucat un rol central în practica lor spirituală. Studiul a mai constatat că majoritatea mediumurilor au raportat că au auzit pentru prima dată voci în timpul copilăriei. Această experiență timpurie pare a fi un element cheie în călătoria lor spirituală, deoarece 71% dintre mediumi au menționat că vocile au apărut înainte de a fi chiar conștienți de spiritism. În schimb, în rândul grupului de control al persoanelor care nu au avut niciodată experiențe similare, cazurile de auz voci au fost extrem de rare. Acest contrast subliniază importanța interpretării contextuale a vocilor din diferite comunități.
Studiul a relevat o observație crucială: mediumii spirituali par mai probabil să interpreteze vocile pe care le aud ca parte a vieții lor spirituale, o dimensiune a existenței lor pe care o integrează în credințele lor. În schimb, în populația generală, vocile sunt adesea percepute ca un semn al unei tulburări mintale, în special schizofrenie. Aceste rezultate sugerează că interpretarea vocilor poate fi influențată de credințele culturale și spirituale și nu numai de predispozițiile neurologice sau psihiatrice. Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că mediumii spirituali au raportat experiențe auditive pozitive, pe care le-au descris adesea ca fiind „plăcute” și „benefice”, spre deosebire de vocile adesea percepute ca intruzive sau deranjante de persoanele cu probleme de sănătate mintală.
Unul dintre cele mai interesante aspecte ale acestui studiu este conceptul de „absorbție”. Acest termen se referă la capacitatea de a se concentra intens asupra stimulilor interni sau externi, cum ar fi gândurile sau imaginile mentale. Potrivit cercetătorilor, mediumii spirituali, precum și unii indivizi care au avut experiențe auditive neobișnuite, prezintă o trăsătură de personalitate caracterizată printr-un grad ridicat de absorbție. Acest lucru ar putea însemna că sunt deosebit de receptivi la experiențele senzoriale profunde, cum ar fi auzirea vocilor. Cercetătorii au descoperit că tendința spre absorbție este mai pronunțată în rândul mediumilor spirituali, sugerând că această abilitate poate juca un rol crucial în modul în care acești indivizi percep și interpretează vocile. Se pare că predispoziția la absorbție, combinată cu un cadru spiritual specific, permite mediumilor să experimenteze aceste experiențe într-un mod mai puțin tulburător și mai semnificativ. Această abordare sugerează că claraudiția nu este doar un fenomen patologic, ci că ar putea rezulta dintr-o interacțiune complexă între predispoziții psihologice, convingeri personale și contexte culturale.
Unul dintre cele mai complexe aspecte ale studiului este întrebarea dacă vocile auzite de mediumii spirituali sunt de fapt cele ale defunctului. Cercetătorii notează că această întrebare depășește sfera studiului, dar ridică o dezbatere interesantă: sunt vocile o manifestare a unui fenomen supranatural sau pur și simplu un produs al proceselor mentale ale indivizilor?
Este posibil ca unele persoane cu tendințe de absorbție să aibă experiențe auditive care, în contexte spirituale, sunt interpretate ca mesaje de la morți, dar în alte contexte ar putea fi clasificate ca halucinații. Contextele culturale și spirituale în care aceste voci sunt auzite ar putea juca un rol crucial aici în modul în care sunt interpretate și experimentate.
Studiul concluzionează că claraudiția, departe de a fi o experiență uniformă, variază profund în funcție de credințele culturale, predispozițiile psihologice și contextul spiritual al indivizilor. În loc să privim vocile ca pe o simplă patologie mentală, pare mai relevant să le înțelegem prin prisma credințelor spirituale și a personalității indivizilor care le experimentează.Aceste descoperiri deschid noi perspective asupra înțelegerii claraudiției și ne permit să luăm în considerare noi abordări pentru cei care o experimentează, fie că sunt mediumi spirituali sau persoane care suferă de tulburări mintale. În cele din urmă, modul în care interpretăm aceste experiențe poate avea un impact profund asupra modului în care înțelegem sănătatea mintală și spiritualitatea.
Poll: Care credeti ca este interpretarea corecta a vocilor pe care le aud indivizii cu experiente de claraudiție?
