Recent, cercetătorii de la Universitatea Harvard și gigantul Google au colaborat la un proiect de cartografiere a creierului uman. chiar dacă oamenii de știință au cartografiat doar un fragment de țesut cerebral, precizia obținută este de neegalat până în prezent.
Până în 2023, National Institutes of Health (NIH) din Statele Unite au finalizat cea mai detaliată hartă a creierului uman realizată vreodată. De fapt, conține nu mai puțin de 3.300 de tipuri de celule. Cu toate acestea, echipele de la Universitatea Harvard și Google au obținut o hartă tridimensională extrem de detaliată a unui milimetru cub a cortexului cerebral. Această lucrare a fost prezentată într-un articol publicat în revista Science.
Cortexul cerebral este stratul exterior al creierului care joacă un rol esențial în diferite funcții precum gândirea, memoria, luarea deciziilor și percepția. Harta cercetătorilor americani oferă în special o imagine de ansamblu unică a neuronilor și a conexiunilor lor. Conform autorilor, această lucrare ar putea deschide calea către o mai bună înțelegere a modului în care funcționează creierul uman. Trebuie spus că harta în cauză relevă configurații de conexiuni neuronale neobservate până acum, până la cincizeci de conexiuni cu alte celule nervoase.
Cercetătorii au folosit un fragment de țesut cerebral studiat din cortexul unei femei de 45 de ani cu epilepsie, o probă apoi tăiată în aproape 5.000 de felii ultrasubțiri, de 34 de nanometri grosime. Autorii au observat fragmentul utilizând microscopia electronică cu scanare cu fascicul ionic focalizat (FIB-SEM) și au reconstruit volumul fragmentului în 3D folosind inteligența artificială. Faptul că fragmentul provine din cortexul cerebral al unui pacient epileptic nu este întâmplător. Într-adevăr, această zonă este implicată în mod deosebit în apariția convulsiilor. Astfel, studiul structurilor cortexului ar putea oferi elemente noi cu privire la funcționarea bolii.
Cercetătorii cred că pot exista mecanisme de comunicare și procesare a informațiilor mai sofisticate decât credea știința. Această ipoteză provine din faptul că eșantionul a relevat prezența unor neuroni ale căror dendrite (extensii care permit comunicarea) formau noduri ultracomplexe. Pe lângă cercetările asupra diferitelor boli, această descoperire ar putea provoca modelele actuale de rețele neuronale.
