Era un gigant al Epocii de Gheață, un prădător mitic care a dispărut de mai bine de 12.000 de ani. Astăzi, datorită celor mai avansate instrumente ale biotehnologiei moderne, lupul îngrozitor (Canus dirus) face o revenire răsunătoare în lumea celor vii. Trei pui de lup, născuți într-un laborator din ADN fosil, marchează o revoluție științifică: prima „de-extincție” cu succes a unei specii de animale dispărute. În spatele acestei performanțe se află Colossal Biosciences, o companie americană deja cunoscută pentru proiectul său nebun de a readuce la viață mamutul lânos.
Canis dirus, mai cunoscut sub numele de lupul groaznic sau lupul uriaș, a fost un prădător înfricoșător care a cutreierat America timp de aproape două milioane de ani, între Pleistocen și sfârșitul ultimei ere glaciare. Acest carnivor masiv, care i-a inspirat pe faimoșii lupi giganți din Game of Thrones, a fost mult mai impresionant decât lupii moderni. Cu corpul său robust, fălcile puternice și dinții adaptați la vânătoarea vânatului mare, lupul îngrozitor ar putea ataca prada impunătoare precum zimbri, elan și chiar mamuți tineri. În ciuda constituției sale, nu era lent: agil și rapid, a fost unul dintre super-prădătorii vremii sale. Interesant este că, în ciuda asemănărilor fizice cu lupii moderni, Canis dirus aparținea unei filiații distincte genetic în cadrul familiei mari de canide. Nu a fost un strămoș direct al lupilor moderni, ci mai degrabă un văr îndepărtat, mai apropiat de anumite canide precum coiotul sau vulpea cenușie. Această distincție evolutivă îl face un caz fascinant de convergență morfologică: două specii diferite, dar cu trăsături similare, modelate de aceleași presiuni de mediu.
Știm că acești prădători înfricoșători au dispărut de pe fața Pământului în urmă cu aproximativ 12.000 de ani, la fel ca multe alte specii la acea vreme. Acum s-au întors datorită inginerilor genetici de la compania de biotehnologie Colossal Biosciences. Totul începe cu două fosile de Canis dirus: un dinte vechi de 13.000 de ani și un craniu vechi de 72.000 de ani, dezgropate din pământul înghețat al Americii de Nord. Din aceste probe, oamenii de știință Colossal au reușit să secvențeze genomul animalului. Comparând acest ADN antic cu cel al speciilor actuale (lupi, șacali, vulpi), echipa a identificat apoi 14 gene cheie prezentând 20 de variații specifice. Se spune că aceste mutații sunt responsabile pentru principalele caracteristici ale lupului îngrozitor: dimensiunea impresionantă, blana albă, dinții supradezvoltați și urletul său gutural.
Dar cum reînvie un animal care a dispărut din epoca glaciară? Răspunsul constă într-o combinație de tehnici de ultimă oră. În primul rând, cercetătorii au luat celule sanguine de la lupii cenușii moderni, cele mai apropiate rude vii ale lui Canis dirus. Folosind tehnologia CRISPR-Cas9, au integrat cele 20 de mutații identificate pentru a recrea ceea ce ei numesc „celule de lup îngrozitor”. Apoi, acești nuclee celulare modificate au fost transferate în ovule de lup cenușiu din care au fost îndepărtați nucleii, o metodă similară cu cea folosită pentru a clona oaia Dolly în 1996. Aceste ouă modificate genetic au fost fertilizate în laborator și dezvoltate până la stadiul embrionar. Din cei 45 de embrioni obținuți, trei au fost implantați cu succes în femele surogat. După 65 de zile de gestație, s-au născut Romulus, Remus și Khaleesi. Primii doi s-au născut prin cezariană la 1 octombrie 2024. Al treilea, născut trei luni mai târziu, a completat acest trio istoric.
Deși clonarea animalelor nu este nouă, succesul dispariției complete este fără precedent. În 2003, cercetătorii spanioli au încercat să revigoreze ibexul din Pirinei, care dispăruse în 2000. Dar tânăra capră clonată a supraviețuit doar câteva minute după naștere. Romulus, Remus și Khaleesi sunt sănătoși, cresc normal și prezintă caracteristicile fizice așteptate. Colossal a distribuit videoclipuri cu tinerii lupi care scot primele urlete și explorează împrejurimile lor, de parcă nu ar fi fost niciodată plecați.
