Ai nevoie de vești bune? Iată una despre țestoasele marine

Într-o lume saturată de vești ecologice proaste, o adiere de optimism vine din largul mării: unele populații de țestoase marine, de mult timp pe cale de dispariție, dau acum semne de redresare. Iată ce dezvăluie un studiu internațional publicat luna aceasta în Inter-Research Science Publisher. Studiul face o observație rară, dar valoroasă: conservarea funcționează. Iar rezultatele sunt vizibile la nivel global. Așadar, cum putem explica această schimbare neașteptată pentru aceste reptile marine ancestrale, considerate atât de adesea simboluri ale fragilității? Decriptare.

Studiul a analizat 48 de unități regionale de management (RMU, regional management units), care corespund unor populații de țestoase marine care împart același habitat și sunt expuse acelorași tipuri de amenințări. Aceste RMU-uri oferă o viziune mai precisă asupra stării de sănătate a țestoaselor marine, permițând monitorizarea localizată a populațiilor, mai degrabă decât o simplă evaluare generală, care este adesea mai puțin nuanțată. Iar veștile sunt încurajatoare: mai mult de jumătate dintre aceste RMU-uri prezintă semne de creștere a populației, în timp ce 53% arată o scădere a amenințărilor care apasă asupra lor. Doar 28% prezintă o deteriorare. Cu alte cuvinte, pentru fiecare două unități care se îmbunătățesc, doar una continuă să se deterioreze.

Aceasta este o inversare majoră a tendințelor din istoria recentă a conservării marine. Timp de decenii, țestoasele marine au fost sinonime cu declinul: braconate pentru ouă, carne sau carapace, prinse accidental în plase de pescuit industriale sau victime ale poluării omniprezente cu plastic. Locurile în care își depuneau ouăle, dependente de plaje din ce în ce mai betonate, părea sortite eșecului. Și totuși, măsurile puse în aplicare începând cu anii 1990 încep să dea roade. Închiderile sezoniere ale anumitor zone de pescuit, plasele modificate pentru a preveni capturile accidentale, lupta împotriva traficului de ouă și protejarea plajelor de cuibărit au permis stabilizarea… sau chiar creșterea anumitor populații. Prin urmare, asistăm la o adevărată schimbare a situației pentru mai multe grupuri de țestoase marine. Și asta dovedește un lucru: atunci când acționăm într-un mod concertat și sustenabil, natura își poate reveni. Desigur, nu totul este stabilit – și nu toate speciile au aceeași soartă. Însă acest tip de rezultat, cuantificat și verificat, oferă un moment rar de optimism într-un context ecologic global adesea sumbru.

Totuși, nimic nu este sigur: amenințările rămân multiple. Coliziuni cu nave, capturi accidentale în plasele de pescuit, distrugerea habitatelor costiere, poluarea cu plastic, încălzirea oceanelor… lista poate continua. În plus, studiul arată o divizare geografică izbitoare: Oceanul Pacific concentrează majoritatea UGR-urilor cu risc ridicat, în timp ce Atlanticul găzduiește populații mai stabile sau în recuperare. Printre speciile care prezintă cea mai mare îngrijorare se numără țestoasa piele, ale cărei populații din Pacific sunt în scădere de ani de zile, și în special țestoasa Kemp’s ridley, cea mai amenințată cu dispariția dintre toate. Acesta din urmă suferă de un scor de risc extrem de ridicat, ceea ce îl face o prioritate maximă pentru viitoarele acțiuni de protecție.

O altă limitare care nu trebuie ignorată: a șaptea specie, țestoasa cu spatele plat, nu a putut fi inclusă în analiză din cauza lipsei de date fiabile. Această lipsă subliniază importanța crucială a unei mai bune documentări a speciilor puțin studiate, pentru a nu omite unele, în ciuda unei posibile stări critice.

În ciuda acestor provocări, esențialul rămâne: atunci când omenirea își dă mijloacele, este capabilă să repare – parțial – ceea ce a deteriorat. Povestea țestoaselor marine este o dovadă vie în acest sens. Acest succes nu ar trebui văzut ca un sfârșit, ci ca o invitație de a continua să acționăm – pentru țestoasele și pentru toate celelalte specii care încă așteaptă renașterea.

Alexandru Mironov

Alexandru Mironov (n. 27 ianuarie 1942, Vertiujeni, județul Soroca, România, astăzi în raionul Florești, Republica Moldova) este un scriitor, jurnalist și politician român, fost ministru al tineretului și sportului (1993-1996).