Ideea că bacteriile pot comunica prin unde radio a fost avansată pentru prima oară de Luc Montagner în 2009, suscitând un val de critici. Acum, însă, un grup de fizicieni de la Northeastern University din Boston a demonstrat că anumite bacterii sunt capabile să producă unde radio și, cel mai probabil, să și comunice prin intermediul lor.
Se știe de ceva vreme că anumite bacterii sunt în stare să comunice între ele printr-un soi de nano-cavități, și acest lucru i-a făcut pe cercetătorii americani să gândească că nu ar fi chiar atât de absurd ca niște bacterii deosebit de dezvoltate precum E. coli sau Mycoplasma pirum să fie capabile să comunice între ele și „fără fir”.
Pornind în elaborarea modelului lor de la constatarea că ADN-ul bacteriilor se dispune astfel încât să formeze un inel în loc de obișnuita elice dublă, caracteristică cromozomilor umani, cercetătorii conduși de Allan Widon au descris un proces în care, mișcându-se în această structură, electronii liberi produc fotoni atunci când își schimbă nivelul energetic.
Oamenii de știință au calculat că frecvențele de emisie (0.5, 1 și 1.5 kHz) generate atunci când electronii liberi „aleargă” pe inelele de ADN, întâlnind în cale niveluri de energie diferite, corespund exact tipurilor și intensităților semnalului de emisie detectat de virologul Montagnier în studiile sale pe E. coli.
Totuși, deși acest model demonstrează capacitatea bacteriilor de a emite unde radio, până în prezent nu a fost făcut niciun studiu care să demonstreze vreun soi de „mesaj” vehiculat de aceste unde radio.
Sursa: Le Scienze
