Alarmă Climatică: Antarctica Preia Modelul Groenlandei cu Consecințe Grave pentru Climat

Încălzirea globală transformă giganticele mase de gheață de la Polul Sud într-o imagine tot mai asemănătoare cu cea a Groenlandei.

În anii ’90, în timp ce calota glaciară a Groenlandei și restul regiunii Arctice începeau să se topească sub efectul încălzirii globale provocate de activitățile umane, majoritatea calotei de gheață vastă a Antarcticii părea încă solidă și stabilă.

Situația s-a schimbat radical. Fizica este universală: pe măsură ce planeta se încălzește, gheața de la ambele poluri continuă să se topească. Cercetările recente indică faptul că calotele de gheață, ghețarii, platformele de gheață plutitoare și chiar gheața marină din Antarctica sunt la fel de vulnerabile la încălzirea globală ca și cele din Arctica.

Datele de la satelit și observațiile de teren din Antarctica arată semne alarmante ale unui proces similar cu topirea din Groenlanda: creșterea topirii suprafeței ghețarilor, accelerarea mișcării ghețarilor și diminuarea gheții marine. O serie de oameni de știință trag un semnal de alarmă, avertizând asupra „groenlandizării” rapide a Antarcticii, care ar putea avea consecințe grave, inclusiv creșterea accelerată a nivelului mărilor și schimbări semnificative în modelele de precipitații și secetă.

Calota de gheață antarctică acoperă aproximativ 14 milioane de kilometri pătrați, o suprafață mai mare decât cea a Europei. În medie, aceasta are o grosime de peste 1,6 kilometri și conține 61% din toată apa dulce de pe Terra, suficient pentru a ridica nivelul mediu global al mării cu aproximativ 58 de metri dacă s-ar topi complet. Partea vestică, mai mică, a calotei de gheață este deosebit de vulnerabilă, având suficientă gheață pentru a ridica nivelul mării cu peste 3 metri.

Acum treizeci de ani, studenții erau asigurați că plăcile de gheață din Antarctica vor rămâne stabile și nu se vor topi semnificativ, spune Ruth Mottram, cercetătoare în domeniul gheții la Institutul Meteorologic Danez și autor principal al unui nou articol publicat în Nature Geoscience. Articolul examinează topirea accelerată a gheții și alte asemănări între schimbările din regiunile polare nordice și sudice.

„Credeam că va dura mult timp până când vom vedea impacturile climatice în Antarctica. Însă acest lucru este departe de adevăr”, a adăugat Mottram, amintind că unele dintre primele avertismente au venit de la oamenii de știință care au observat prăbușirea platformelor de gheață, retragerea ghețarilor și creșterea topirii suprafeței în datele de la satelit.

Unul dintre primele semne de alarmă a fost colapsul rapid al unei platforme de gheață de-a lungul îngustei peninsule Antarctice, care se extinde spre nord către vârful Americii de Sud, spune Helen Amanda Fricker, profesor de geofizică la Centrul Polar al Institutului de Oceanografie Scripps, Universitatea din California, San Diego.

După o serie de veri record care au fisurat masivul de gheață de mărimea statului Rhode Island și l-au umplut de bălți de apă de topire, acesta s-a prăbușit aproape peste noapte. Barajul de gheață străveche a dispărut, iar cele șapte mari ghețari din spatele său s-au accelerat către ocean, ridicând nivelul mărilor pe măsură ce gheața lor se topea.

„Colapsul raftului de gheață Larsen B în 2002 a fost un eveniment uluitor în comunitatea noastră”, a spus Fricker, care nu a fost autor al noului articol. „Pur și simplu nu puteam crede ritmul în care s-a întâmplat, în doar șase săptămâni. Practic, platformele de gheață sunt…

Știință&Tehnică

Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România