Observațiile pe teren efectuate de un mic robot subacvatic oferă o mai bună înțelegere a modului în care apele calde care se infiltrează sub baza ghețarului Thwaites îl destabilizează și ar putea duce la prăbușirea acestuia. Rezultatele au fost publicate în două studii publicate în revista Nature (1) și Nature (2).
Thwaites este ghețarul sudic care contribuie cel mai mult la creșterea nivelului oceanelor. Situat în Antarctica de Vest, singurul a contribuit cu aproape doi milimetri la creșterea observată din 1974. Prin urmare, nu este surprinzător să vedem că cercetătorii îl studiază cu o atenție deosebită. În acest sens, Thwaites este cunoscut și ca ghețarul apocalipsei, termen care se dorește totuși să fie mai mult mediatic decât științific. Recent, cercetătorii din Regatul Unit și Statele Unite au folosit un robot subacvatic pentru a vizualiza direct partea inferioară a ghețarului și, mai precis, partea care plutește pe mare, această zonă este foarte slab observată este totuși crucială, deoarece apele mai calde topesc gheața de jos, care împinge înapoi linia de împământare a ghețarului. Cu toate acestea, deoarece acesta din urmă se sprijină pe o bază de stâncă înclinată, apa se infiltrează tot mai adânc sub platformă, ceea ce destabiliza și mai mult ghețarul.
Acest proces ar putea duce la prăbușirea totală a ghețarului, contribuind cu 65 de centimetri la creșterea medie a nivelului mării. Reamintim că din anii 1990, linia de aterizare a colosului s-a deplasat deja cu 14 kilometri înapoi, iar debitul său spre mare aproape s-a dublat. Observațiile făcute de robotul subacvatic arată că procesele de la baza ghețarului sunt chiar mai complexe decât se credea anterior.
După cum se poate vedea în videoclipul de mai jos, baza ghețarului este foarte plată. În această zonă, topirea este mai lentă decât era de așteptat, deoarece un strat de apă rece separă gheața de apele mai calde care circulă sub Thwaites. Cu toate acestea, în unele zone, interfața este accidentată, cu terase, fisuri și cavități care permit infiltrarea apei mai calde și creșterea topirii. Acesta din urmă este, prin urmare, mai eterogen decât am crezut.
Robotul din spatele acestor imagini a fost introdus de la suprafața platformei printr-o gaură de foraj lungă de 600 de metri. Observațiile au fost, așadar, făcute la câteva sute de metri sub suprafața mării „Aceste noi metode de observare ne permit să înțelegem că nu contează doar gradul de topire, ci și modul în care are loc în aceste regiuni foarte blânde din Antarctica”, relatează Britney Schmidt, autorul principal al unuia dintre studii. „Apa caldă pătrunde în cele mai slabe părți ale ghețarului și înrăutățește situația. Acesta este genul de lucru care ar trebui să ne preocupe pe toți.”
Datele colectate de robotul subacvatic au relevat și prezența unor curenți complexi în apa care circulă sub ghețar. Acești curenți, influențați de variațiile de temperatură și salinitate, creează fluxuri de apă mai calde care erodează baza gheții în anumite locații, crescând astfel riscurile de fisurare și destabilizare a ghețarului. Această dinamică a curenților subglaciari, anterior dificil de observat direct, permite acum cercetătorilor să modeleze mai bine posibilele scenarii pentru evoluția viitoare a Thwaites.
